Chiar dacă la autor scrie Călin, textul de mai jos integral e scris de Virgil, și face parte dintr-o serie mai largă de articole. I-am propus să fie co-autor al blogului, dar preferă să mi le trimită mie să le public.

PÂINEA LA ȚEST ȘI LEMNUL DE STEJAR MASIV

Painea la țest
Painea facuta la test1

Nu-i asa ca e greu de imaginat sa ai norocul sa stai intr-o casa, la tara, sa ai o curte si o gradina mare, si sa nu ai un gratar si un cuptor?
Eu, cel putin, dupa ce am terminat de construit casa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa construiesc un gratar si un cuptor de paine. Ca ulterior le-am daramat si am facut altceva “ mult mai falnic si mai frumos”, e alta poveste, pe care v-o voi spune curand. Pana atunci, vreau sa va spun povestea painii la test.
O stiam de copil, dar nu ca paine, ci ca turta la test. Bunicii mei, olteni din mosi stramosi, nu prea aveau posibilitate sa faca paine adevarata, din faina de grau, si atunci faceau turta (i se mai zice malai) din malai, adica din faina de porumb amestecata cu putina faina de grau. Cand faceau paine, pentru ca era greu sa procure drojdie, foloseau ingrediente naturale, cum ar fi spuma de la fructele care “fierbeau” pentru tuica. Cand nu aveau asa ceva, faceau o paine mai putin crescuta, care se numeste azima, sau azma. In curte era si ditamai cuptorul de paine, dar se folosea numai la sarbatori: de Craciun, cand se coceau colindetii sau de Pasti, cand se coceau cozonacii. Incapeau in el si 10 cozonaci , asa era de mare. In test nu incapea decat o paine sau o turta, dar testul se folosea mai usor si era un obiect care nu lipsea de langa vatra.
Nu amintirile m-au indemnat insa sa incep sa fac paine, ci dorinta de a evita, pe cat posibil, painea cumparata din comert, care e aratoasa, dar…gaunoasa. Nu insist. Stim cu totii ce inseamna painea cumparata din oras.
Nu am facut de la inceput paine la test. Intai am facut paine la cuptorasul pe care-l construisem, si chiar mi-a iesit! Mi-am dat insa seama ca la cuptor e mai rentabil sa faci paine daca faci mai multe odata. Altfel, arzi lemnele degeaba.
Asa ca mi-am propus sa studiez problema cu painea la test. Deja aveam bagajul de amintiri pe care vi l-am descris. Aveam chiar si test, pentru ca imi adusesem unul metalic, facut de un var de-al meu din Mehedinti. Ce mai imi trebuia? O vatra! O perioada am folosit vatra gratarului, dar era cam ingusta si inalta. Plus ca trebuia sa dau jos testul cand faceam ceva la gratar si sa-l pun la loc cand faceam paine. Iar testul era destul de greu. A fost unul din motivele pentru care am daramat acel gratar/cuptor construit initial.
Buun, daca testul de metal era prea greu, care era solutia? Testul de pamant, care speram sa fie mai usor. Nu mai vazusem asa ceva, pentru ca bunicii foloseau tot test metallic. M-am documentat, chiar am vazut testuri de pamant la un targ de agricultura din Bucuresti, le-am fotografiat si am discutat cu cei care faceau paine acolo. Painea era extraordinara, mai buna decat imi iesea mie in cuptor sau in testul metalic! Pentru ca nu am putut sa imi procur un astfel de test atat de repede pe cat as fi vrut, am decis ca e cazul sa incerc sa-mi fac singur unul. Si l-am facut. Surpriza insa! Dupa modelul pe care-l vazusem pe Internet si la Romexpo, adica cu acel “tugui” de pamant gaurit in varf, pe unde se baga un bat sau o vergea metalica pentru a-l manevra, testul era chiar mai greu decat cel metalic! Asa mi-a venit ideea sa-i fac unele modificari pentru a-i micsora greutatea si pot sa va spun ca mi-a reusit. Il folosesc déjà de aproape 2 ani si sunt foarte multumit de el (si de mine, normal!).
Daca ati fost sedusi de pozele pe care le trimit cu painea facuta la acest test si aveti rabdarea de a citi mai departe, va dezvalui cu bucurie cateva din secretele testului si ale painii.

TESTUL
L-am facut din pamant galben, de sobe, amestecat cu nisip si cu paie tocate. Paiele tin loc de armatura. Am constatat ca nu se ard, fiind incorporate in masa lutoasa.
L-am modelat folosindu-ma de un lighean de plastic, potrivit ca marime.
In loc de umplutura de pamant de pe capac, am pus in interior un cerc de tabla groasa (de la o cratita veche) cu diametrul de cca 10 cm, prin care am trecut o sarma pe care am scos-o in exterior sub forma de ochi (gaica). De acel ochi ma folosesc pentru a manevra testul. In acest fel, i-am micsorat greutatea.

Painea la țest
Arderea testului

Dupa ce l-am modelat l-am lasat la uscat, la umbra, vreo 3 saptamani, apoi l-am ars, adica i-am facut focul in interior. In acest fel materialul s-a intarit incredibil, mai ales dupa ce am si inceput sa-l folosesc. Normal, acum nu mai e caramiziu, ci negru, de la fum, In interior insa, cand se arde pentru a face paine, toata funinginea dispare, se arde, si ramane curat!
Cu timpul s-a mai stirbit la buza, dar am constatat ca se poate repara usor, cu acelasi amestec de lut si nisip.

CUM SE FACE PAINEA
Painea o framant cu faina, drojdie, sare si apa in care pot adauga seminte de floarea soarelui sau de in sau de ghimbir. 1 kg de faina este de ajuns pentru a face o paine din care, eu si sotia, mancam 3 zile. Folosim faina de secara sau faina neagra, amestecata cu faina alba 650.
La inceput coceam painea direct pe vatra, dar pentru ca atunci cand lasam testul peste ea am atins-o de vreo doua ori, am decis ca e mai bine sa o pun sub test intr-o tava subtire si rotunda, de tabla.
Ca procedeu de coacere la test, va spun insa cateva secrete pe care le-am descoperit singur, cu timpul, care va duce la obtinerea unui rezultat fenomenal, cunoscut ca painea la țest:
– Este mai bine ca testul sa fie bine incins, mai degraba decat neincins, pentru ca in acest din urma caz riscati ca painea sa iasa necoapta! Eu ard focul in test timp de cca. 50 minute, timp in care painea creste.
– No se preocupes daca testul este prea incins! IN acest caz, painea va iesi cu coaja arsa, neagra, practic necomestibila, dar imediat ce o scoateti din cuptor o bateti frumos cu un bat si inlaturati partea arsa. Painea ramane un pic zdrentuita la suprafata, dar e foarte buna in interior. De altfel, aceasta metoda am vazut ca se practica in tarile Americii Latine.
– O alta metoda de a evita arderea painii este ca inainte de a o pune sub test sa o acoperiti cu foi de varza. Daca nu este sezonul foilor de varza, puteti folosi hartie de copt. La scoaterea de sub test foile de varza vor fi complet arse, ele sunt de sacrificiu. Painea de sub ele are insa o culoare fantastica, asa cum puteti vedea in fotografii.
– Neaparat stropiti painea cu apa inainte de a o pune la copt!. Evaporarea apei creaza sub test un microclimat care impiedica arderea painii si face ca coaja ei sa fie subtire.
– Dupa ce puneti testul peste paine, inconjurati-l cu jarul pe care l-ati scos de sub el, pentru a evita pierderile de caldura.
– Puteti tine painea sub test oricat doriti, chiar si pana a doua zi. Ea nu se va arde, pentru ca puterea calorica a testului scade treptat. Pericolul este insa de intarire a cojii, de aceea eu o scot dupa cca 45-50 de minute si imediat o invelesc in doua prosoape, lasand-o sa se raceasca treptat, altfel se incruzeste.
*
Ce gust are o astfel de paine? Gust de paine adevarata!

Painea la țest
Painea facuta la test2

*
Si totusi, ce legatura este intre painea la țest si lemnul de stejar masiv? Una simpla si directa: o paine la test se poate coace extrem de bine cu lemnele care raman de la mobila de stejar masiv descrisa cu atata daruire de Calin!
Merita sa incercati!

Painea la țest
Pinea scoasa, acoperita cu foi de varza
Painea la țest
Painea la copt, sub test

Virgil G.
30 octombrie 2014

Trebuie să mai citiți din articolele scrise de Virgil Goagă:

TRANDAFIRI DE LEMN – realizare si prezentare – Virgil Goaga

Replica pentru modelul de balamale rustice ale lui Virgil

Articolul 1000 – Virgil, pădurea furată și ardeiul iute