Textul integral al acestui articol aniversar, cu numărul 1000 este scris de Virgil.

PADUREA FURATA DE STEJAR SI ARDEIUL IUTE

Undeva, in dealurile Mehedintilor, parintii mei au o padure de cer (o specie de stejar, Quercus Cerris, copaci care acolo se numesc ceroi). Sunt arbori falnici, indreptati spre cer, asa cum se si numesc. Unii dintre ei au si 60-70 cm diametru la baza si 10-15 m inaltime.  E o minune sa privesti la ei! Sunt arbori prietenosi. Padurea e luminoasa, nu intunecoasa ca cea de brad. In mijlocul ei te simti ocrotit, nu coplesit.

Padurea e pe culmea dealului din fata casei. De pe prispa se vede, in departare, imbracand frumos crestetul dealului, mai sus de poiana care coboara abrupt pana in vatra satului.

Padurea se vede de acasa, dar nu se aude. Distanta e prea mare pentru a distinge zumzetul drujbelor sau pocanitul topoarelor care o doboara. In fiecare an dispar copaci din cei mai falnici, furati pe alese. Acum patru ani 7, acum trei ani 12, acum un an 15. Am facut reclamatie, a venit politia, procuratura, au spus ca e caz penal, dar hotii raman tot neprinsi, chiar daca peste tot se vedeau urmele jafului. Asta in conditiile in care parintii mei, ca proprietari, pentru a taia un lemn uscat de foc trebuie sa indure chinurile unei birocratii pe care, oricum, nu mai au puteri sa o infrunte.

Acum o saptamana, ducandu-ma in vizita la parinti, am urcat ca de obicei si pana la padure. M-a intampinat cu un covor de ciuperci de toate soiurile, cu miros reavan de toamna, dar si cu o liniste in care am simtit ca ceva rau se intamplase. Am privit cu infrigurare printre arbori, am zarit cioturile triste ramase de la furturile din anii trecuti, pana cand am zarit, la pamant,  frunzisul plans care fusese lasat de hoti de la doi falnici copaci ce fusesera taiati cu 2-3 zile in urma. M-am apropiat. Luasera tot, ramasesera numai crengile subtiri de la varful copacilor. Totul fusese taiat cu drujba. Unul din arbori avea mai mult de 50 de cm in diametru, celalalt vreo 40.

A doua zi m-am si dus Ocolul silvic si am depus cerere pentru ca padurea sa fie luata in paza. Nu e simplu. Trebuie sa vina o comisie  tocmai de la Ramnicu Valcea pentru o inspectie la fata locului, de fata cu proprietarul, si abia dupa aceea se va incheia contractul. Cand vine comisia? In vreo 2 saptamani. Ar fi bine!  Padurea a mai fost in paza Ocolului silvic cu ani in urma. Si atunci s-a furat din ea si nu a platiti nimeni. Cine are puteri sau timp sa mearga prin tribunale?

Asta e prima parte a ceea ce voiam sa va povestesc, partea din titlu care se refera la “padurea furata”.

Dar care e legatura cu ardeiul iute?

 Partea a doua, cea referitoare la ardeiul iute, incepe tot in padurea din Mehedinti, pentru ca  din crengile ramase de la hoti am taiat cateva bucatele din care, intors acasa, am facut niste…. solnite rustice pentru sare si ardei iute!

bricolaj atelier
Solnite sare si ardei iute

Este un proiect pe care oricine il poate face in weekend sau cand are dispozitie si putin timp liber. Cel putin in ceea ce ma priveste, l-am facut prima data din pura necesitate. Sa ma explic. Eu nu pot manca ardei iute decat cu putina sare. Sa iei cu varful cutitului sare si sa pui pe varful ascutit al ardeiului iute e o misiune cam imposibila, asa ca unica solutie ramane sa-l “inmoi” in solnita. Problema e ca sotia, din spiritul ei de igiena, a facut disparuta solnita aceea clasica in care, inainte de a musca din ardei, il muiam putin in sare. Ca atare, fara solnita, trebuia sa caut tot felul de farfuriute in care sa-mi pun putina sare dupa care, normal, restul de sare trebuia aruncat iar farfuriuta trebuia spalata (e drept, nu neaparat de mine!).  Asa ca ce m-am gandit? Ia sa-mi fac eu o solnita mica, de lemn, numai a mea, in care sa fie si sarea si ardeiul iute? Cu alte cuvinte, o Solnita Rustica de Lemn pentru Ardei Iute! Cum sunt cele din pozele anexate. Si pot sa va spun ca functioneaza de minune Solnita  e numai a mea si toata lumea e multumita.

Cum se face? Desigur ca oricine isi imagineaza cum, dar punctez totusi etapele:

  • – Se alege si se taie o ramurica de copac groasa de 4-5 cm diametru, din locul in care aceasta se ramifica.
  • – Ramificatiile, la randul lor, se taie astfel: cea subtire de 2-3 cm lungime, cea groasa de cca 1 cm lungime.
  • – In atelier, se ajusteaza astfel incat taietura de la baza sa fie paralela cu taieturile celor doua ramificatii.
  • – In ramura mai groasa se da o gaura de 2-3-4 cm diametru (depinde de grosimea ramurei) si o adancime de cca 1 cm. Aici se va pune sarea.
  • – Ramura mai subtire si  mai inalta decat precedenta se gaureste mai adanc (cca. 3 cm), dar la un diametru de cca. 1 cm. Aici va sta ardeiul iute.
  • – Pentru gaurire eu folosesc burghie Forstner. Se pot folosi si burghie spada. Ideea este ca gaurile sa fie perfect cilindrice.
  • – Pentru sare se poate scobi si urmarind morfologia (conturul) ramurei), dar e ceva mai dificil de facut.
  • – Se poate da cu spray lac pe scoarta, sau se lasa lemnul natur.
  • – E de preferat ca lemnul sa fie uscat, altfel exista pericolul sa crape.

Va asigur ca este o placere ca la o portie de sarmale, varza calita sau ciorbita sa mananci ardeiul iute care, in pauze, va sta frumos in suportul sau, langa sare.

Iar o astfel de solnita mai are un avantaj: o puteti folosi pentru ardei iuti de diferite culori. Rosii, galbeni, verzi….

contributii de la cititori - ardeiul iute
Solnita rustica – detaliu
contributii de la cititori - ardeiul iute in solnita
Solnita rustica

Spor la mesterit!

Update 3 ianuarie 2019 – Am scris și articolul cu numarul 2000 – 2000 de articole pe stejarmasiv! La mulți ani!