Este un draft ce stă de multă vreme în așteptare, despre Institutul National al Lemnului – INL SA. Reprezintă menționarea, din punct de vedere a principiului, despre existența unei instituții care cu vreme în urmă era pilonul celei mai importante industrii românești, din care azi reușim să mai păstrăm o vagă umbră ce susține exportul românesc contemporan. Fără mobilă și lemn, cu toate produsele derivate am fi pe nicăieri, vorba lui Vida Gheza.

Vă invit să vedeți cât și ce a mai rămas din descrierea despre Institutul National al Lemnului pe Wikipedia. Înfiorător, nu? Este vorba doar despre furt, nicidecum despre activitatea Institutului. O pagină interesanta de văzut este – IndustrializareaRomâniei.

Institutul National al Lemnului
CIL Bacau

Reamintesc doar o parte din realizările acestei instituții, acum 3 luni pagina web le mai mergea ( inl.ro) dar până să public acest articol a ajuns inaccesibilă.

  • proiectarea a peste 50 de CIL-uri  ( Combinate de industrializare a Lemnului)
  • proiectarea a peste 2500 de centre de exploatare a lemnului
  • proiectarea Transfăgărășanului
  • proiectarea unui număr uriaș de piese de mobilă și avizarea tuturor modelelor pe care o fabrică de mobilă românească le producea înainte de 1989
  • trebuie menționat că fiecare CIL avea arondate cel puțin 5 fabrici de mobilă, toate construite și proiectate de INL

Lipsa unei reglementări în industrie, provenite de la o instituție cu peste 2500 de angajați, duce industria lemnului într-un ciclon de schimbări prin care toate entitățile care depindeau de INL sunt fărâmițate și distruse. Astăzi exportăm buștean la valori egale sau mai mari cu cel al mobilei și nici o companie nu mai poate pretinde anvergura sau puterea pe care vechile fabrici le aveau când erau patronate de Institutul Național al Lemnului.

Înființat în 1933, cu o istorie de 80 de ani, a ajuns la cheremul politicii, amanetată unui arab și cel mai important desființată și ștearsă din istoria recentă a unei industrii cu caracter. Foștii șefi, maiștri sau simpli angajați ai acestor entități s-au reprofilat și doar o parte dintre ei au dus mai departe priceperea de a produce mobilă. Unchiul meu a condus Tehnolemn Baia Mare 30 de ani. Am căutat recent informații despre Tehnolemn și am găsit un J de RC din 1991. Informații financiare – nimic. Teoretic există, practic …

Știu sigur că noua clasă de meșteri care răsare în piața românească nu sunt păsări Phoenix, n-au nici o legătură cu acest trecut. Toți simt nevoia unei umbrele care să îi reprezinte, apere și sprijine, cam așa cum e ideea unei Ghilde sau Bresle, discutate anterior. M-aș bucura să știe că au fost forme de reprezentare, certificare și avizare a tot ceea ce era despre lemn, că istoria scrisă de Institutul National al Lemnului a fost marcată de succese și rezultate profesionale și că nația asta mai poate excela, doar să fie lăsată.

Cu tristețe, de ce a fost și nu mai se vrea să fie!