Pe Vida Gheza îl întâlnești pe străzile din Baia Mare și prin muzeele de artă și cel de etnografie. Are și o galerie doar a lui, unde familia sa a donat o parte din lucrări spre a fi văzute și admirate gratuit de către vizitatori. Spun că-l întâlnești pe stradă pentru că în fața Palatului Administrativ din Baia Mare, stau de multă vreme bătrânii lui la sfat.

Vida Gheza

 

La 10 ani cioplește din briceag o nuntă și o înmormântare țărănească. Învățătorii lui observă talentul său și-l încurajează din școala primară să cioplească animale, păsări și figuri umane. A făcut parte din grupul artiștilor desprinși din Societatea Pictorilor Băimăreni, Școala Băimăreană de Pictură a rămas un simbol drag nouă, pe care încercăm să-l reînviem.

Vida Gheza

Se vorbește prea puțin de Vida Gheza. Geniul său, poate nu e comparabil cu al lui Brâncuși, deși au iubit lemnul în egală măsură. A lucrat și în piatră, însă prea puțin. În Muzeul de Artă din Baia Mare, ”Sfatul Bătrânilor” lucrat în lemn, te îndeamnă mult la cugetare. Cine a avut bunici la țară sau a stat mult printre bătrâni, o să recunoască expresia facială lucrată atât de bine de Gheza. E surprinzător cât de real pare!

Ascultați o poveste despre el!

 

Lucra fără schițe, inspirat din munca omului simplu, al țăranilor și al minerilor.  S-a născut într-o familie săracă. Era al optulea copil al unei familii sărace. Toți cei șapte frați născuți înaintea lui muriseră la vârste foarte mici, astfel, i s-a dat prenumele Gheza, prenume nemaîntâlnit în familia lui, pentru a înșela soarta și a-l salva. Iată că soarta a făcut mai mult decât să-l salveze, numele lui va fi pe veci neuitat.

A doua fascinație a lui Gheza a reprezentat-o mitologia, cuprinzând elementele arhaice ale folclorului maramureșan. Avea ca animal de companie o bufniță. Și avea cactuși. Mulți cactuși.

nstrumentele sale de lucru se găsesc în Galeria Oliver Thurman din centrul vechi al Băii Mari. E un loc de poveste. Frumosul exprimat prin lemn, cum zice Călin, vă așteptăm la noi să-l descoperiți!

Vida Gheza