Atelier de tâmplărie din Florența, lângă Palazzo Vecchio

atelier de tamplarie din Florența

Florența – orașul vechi, cândva oraș stat … am ajuns si eu acolo acum 2 săptămâni. Are atât de multe semnificații cunoscute încât nu se cade ca eu să le enumăr. Am vizitat orașul o zi, adică ne-am plimbat prin el, pe lângă locuri și puncte de interes cunoscute, fără timp ( și posibilitatea) de a le cerceta amănunțit, însoțiți de cei 3 copiii ai noștri.

O lectură pe care v-o recomand cu căldură

Am citit alături de fiul meu cel mare seria cărților Assassin’s Creed și am retrăit senzația locurilor descrise în orașul natal a lui Ezio Auditore. Am traversat râul Arno pe podul imediat următor după Ponte Vecchio, tocmai pentru a evita traseele de turism clasic, în drum spre Piațeta Michelangelo. Singurul punct vizitat cu ardoare a fost muzeul interactiv Leonardo DaVinci.

Dar chiar la bun început, am ajuns cu mașina chiar în zona ZLT din centrul orașului Florența, în spatele Palazzo Vecchio. Am ales să plătesc câteva zeci de euro pentru a evita grija mașinii și acest parking mi s-a părut cel mai bun pentru a începe plimbarea pe jos. Am ratat intrarea pe Via Vinegio pentru că nu arată ca o stradă în sensul general acceptat, însă cu bunăvoința unui român apărut de nicăieri, sensibilizat de numerele cu MM de la Seat am mers înapoi pe sens unic 15 m și am putut preda mașina în parcare.

Via Vinegio - Florența
La ușa din lemn din față dreapta este atelierul de tâmplărie din Florența

La nici 10 m de intrarea în parcare am trecut , m-am oprit și am mers cu spatele ca să arunc o privire într-un atelier de tâmplărie unde un meșter lucra.

M-a șocat pur și simplu existența unui atelier în acea zonă, retina mea a prins un flash cu un om lucrând la nici 5 m de intrare, înconjurat de lemn, scule vechi și rumeguș. La nici 20 de m de el șuvoaie de turiști aruncau pe secundă mii de euro la tejghelele magazinelor care împânzesc pietonalele orașului Florența, patrimoniu UNESCO.

M-a frapat liniștea omului, absorbit în munca lui. L-am rugat să mă lase să fac 2 fotografii și a acceptat. Am încercat să intru în vorbă cu el, însă nu cunosc limba italiană, nici el engleza. Am încercat să-i spun că și eu am treabă cu lemnul, cu stejarul mai ales. Oak nu a însemnat nimic pentru el. Am încercat ~legno durro ~ ceva italiana din mâini, dar nu prea a ajutat. S-a luminat brusc și a căutat sub o mașină și mi-a arătat o șipcă de stejar, deschis și frumos, iar eu am aprobat din tot sufletul. ”Rovere” zice el … Am căutat online și se traduce prin stejar.

Am avut sentimentul de apartenență la o ghildă nevăzută, fără frontiere. Am întâlnit un tâmplar în Florența … la muncă, undeva unde m-aș fi așteptat să văd doar comerț.

Evit să postez pe Facebook imagini din concediile familiei, vreau ca bucuriile mele să rămână personale, nu să devină publice, pline de comentarii searbede.

Anual fabricile noastre își aroga dreptul la o pauză totala, pe timpul verii, circa 3 săptămâni legate. Toată lumea se duce în concediu, de la portar la director. Oricum de Crăciun și de Paște lucrăm până în ceasul al 12-lea, așa că e necesară o decuplare.

Am răspuns și eu întârziat la emailuri, am sărit câteva săptămâni șirul articolelor, chiar dacă nu în toate am fost plecat. Mă voi revanșa, e acum încolo. Până atunci vă ofer din suflet experiența din Florența, sper să vedeți ca mine că lemnul unește oameni, că sculele cele mai sofisticate rămân mâinile noastre.

Demult am mai scris despre Florența, înainte să o vizitez – Florența si-a lasat amprenta si asupra mobilei de lemn masiv

6 poze au fost adaugate la acest articol.

Vezi galeria →

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.