Planor din lemn – visul de-a zbura

Habar n-aveam că astăzi voi scrie despre un planor din lemn, dar uite așa am ajuns la textul acestui articol.

În această dimineață am primit un email din partea cuiva care dorea o ofertă pentru o elice decorativa de 1,8 m. Să nu credeți că am luat în derâdere această solicitare, am învățat cu bucurie că e posibil ca cerințele și disponibilitatea de a plăti să facă referire la produse dintre cele mai neobișnuite. Nu putem răspunde pozitiv unei astfel de cereri, e un proiect pentru un atelier mic, sau un meșter care are timp de migală, pe proiecte unicate, la comandă, dar am și căutat să văd la ce anume face referire omul nostru.

Am găsit elicea prezentată ca realizare proprie a unuia dintre cei ce scriu pe forumul bushcraft.ro. Trebuie sa iau legatura cu cei de acolo pentru că se aseamănă tare multe la domeniile noastre, și ei cu lemnul, cu natura, cu viața în sălbăticie, frumos, ce mai încolo încoace. Citind discuția cu pricina aflu că omul care a făcut-o ( nu înțeleg de ce clientul meu nu a luat legătura direct cu el) a folosit ceva securi și bărdițe, apoi se schimbă subiectul și ajung să pomenească în context despre planoare. Aici mi s-a aprins un beculeț pentru că și subsemnatul e posesor de Brevet de pilot Sportiv încă din anul Domnului 1993, mai exact 24 august.

Citesc eu referințe, link-uri care te duc de la una la alta și mă trezesc în față cu filmulețul de mai jos

Of, of … ce vremuri, ce frumos, ce idei îmi vîjâie din nou sub căciulă… Mi-amintesc de acele vremuri când zburam, eram în liceu și aveam o suită de instructori care mai de care mai priceput. Unul, nea Zake, fost miner, care fuma Carpați fără în carlingă era maestru emerit al sportului. Mi-l aduc aminte cum povestea despre planoarele de pe vremuri, când zbura cu … zicea el … planoare ICAR. Dacă cauți ICAR 1, primul model de planor nu ai să găsești decât timbre și nu risc să postez vreo imagine gresită. ICAR e numele fiului lui Daedalus, daca îmi aduc eu bine aminte de mitologia greacă, dar ICAR mai înseamnă și Întreprinderea de construcții aeronautice românești.

Nea Zake menționa în poveștile lui că zburau atunci doar la mosor, cu planoare Icar, făcute din lemn, care nu aveau roți. Stăteau pe un fel de sanie, iar piloții îl trăgeau cu mâna pe toată câmpia până la punctul de start, legau cablu de mosor, făceau în zbor un salt peste mosor și reluau procesul de tras cu mâna în poziția inițială. Înțelegeți de ce mi s-au aprins călcâiele după planorul de mai sus?

Citind prin .ro am găsit comunități de oameni care încă dezbat vizul omului de a zbura, pe forțe proprii și reproduc mai jos un fragment dintr-un forum:

”e o alternativa ce ma pune pe ganduri. vreau sa decolez prin alergare ca sa nu depind de nici un sistem de lansare sau de persoane care sa ma ajute la decolare, sa ma tot lansez de cateva ori iar ei… 🙂 (nu am prea multi „zburatori” pe aici) si nu e corect sa ii tot las in urma, eu urmand sa aterizez in alta parte. ”

Aceeași persoană prîn iunie 2009 scria și că ”este posibil sa omologhezi un ultrausor in romania chiar daca este construit „in garaj”. exista legislatie pentru asta. Astept un format electronic al ordinului ministrului care prevede asta. Îl voi posta in curand.”

Discuția completă o găsiți aici, pe forumul – RHCforum

Planor de lemn teoretic poate construi oricine, dacă ne rezumăm la modelism, însă cred că nebunia de a construi un aparat de zbor capabil să poarte o persoană este o frumoasă nebunie, de care eu personal nu m-aș încumeta să mă apuc, dar mă bucur enorm că există alții care intenționează să o facă. Eu am zburat pe un IS 28 B2, planor de școală, cu dublu loc. Filmulețul de mai sus și imaginile cu suedezii care l-au replicat după planurile originale are modelului SG 38 arată că se poate și că încă temerarii își încearcă limitele. Am remarcat că nu avea parașută niciunul dintre cei care zburau cu acest planor de lemn.

Planor din lemn SG 38

Nu știu pe unde și dacă mai trăiește nea Zake, dar dacă vreți să simțiți fiorul trăit de el cititi articolul de aici – Orizont Aviatic.

Este scris de altcineva, dar transmite exact aceeași stare.

Așa suna și vorba unui maestru emerit al sportului cu care am avut sansa să zbor. Am făcut tonou, rasmut la nivelul pistei, vria în fiecare primăvară înainte de sezonul de zbor și loopinguri țuguiate, să simți cum ții singur în spate tot planorul prins în chingile din carlingă. Mai ții minte Catălin Costin? Mircea Hotea?

Dacă aerul v-a trecut cu viteză pe lângă urechi și nu aveați capul scos pe nici o fereastră, atunci sigur vă va placea și Asta-i viață, așa simți că trăiești !