O informație despre lemnul de mesteacăn m-a pus pe gânduri și am căutat să aflu mai multe informații sperând să pot scrie un articol care să descrie acest lemn nobil din altă perspectivă decât cea a tâmplăriei.
Am aflat că la Baia Mare, buștenii acestui copac erau introduși în șarja de topitorie din Combinatul de metale neferoase, pentru a reduce oxigenul masei topite ducând la o puritate mare a cuprului ce se turna ulterior. Oxigenul este inamicul major al metalurgiștilor, iar metalul topit face o crustă la suprafață, care este rezultatul oxidării la contactul aerului cu masa topită din furnal. Se aruncau cantități impresionante de trunchiuri de mesteacăn în furnal, care dispăreau aproape instantaneu, eliminând oxigenul.
Mesteacăn
Am căutat referințe și singura menționare găsită a fost în ceva carte despre metalurgie, din Google Books, unde descrierea este similara cu cea de mai sus. Perioada cuprinsă în carte dura 100 de ani și se termina în 1963. Se pare că efectul lemnului în metalurgie este cunoscut demult, am inclus astfel de particularități în descrierea oțelului de Damasc.
Mesteacănul se folosește frecvent în fabricarea de panouri de lemn stratificat și cu precădere azi pentru CLT. Lemnul de mesteacăn este des întâlnit în zonele muntoase sau nordice ale Europei, fiind foarte exploatat până acum jumătate de veac. De atunci s-au redus tăierile masive și s-a introdus o exploatare rațională. Cea mai frecventă specie plantată cu scop decorativ este mesteacănul de Himalaya, Betula jacquemonti. Copacul are nevoie mare de apă și dacă-l plantați pe marginea drumului veți avea parte de umbră toată vara. Inconvenientul scuturării frunzelor și căderii frecvente a ramurilor „de care nu mai are nevoie” este caracteristica familiei Deciduous din care face parte.
Mesteacănul este copacul național al Suediei și al Rusiei. Despre el cântă barzii și poeții, este asociat cu romantismul și iubirea, iar peisajele de iarnă, după căderea frunzelor includ obligatoriu șiruri de trunchiuri de mesteacăn.
S-a descoperit gumă de mestecat din gudron cu urme de dinți în ea, veche de 5000 de ani în Rusia, săgeți lipite cu gudron produs din acest copac și este celebră pielea rusească tratată cu gudron de mesteacăn care îndepărtează insectele, păstrează impermeabilă îmbrăcămintea și are un miros specific, asociat pielii naturale de cea mai bună calitate.
Mesteacănul are proprietăți recunoscute medicinale, coaja de mesteacăn înmuiată în apă fiind primul bandaj pentru membre cu oase rupte. Aceeași coajă este prima formă de foaie pe care s-au găsit înscrisuri, cu o durabilitate incredibilă, în India, pentru limba sanscrită. Rușii asociază alura mesteacănului cu frumusețea femeilor din Rusia, iar hainele cu imprimeu identic cu coaja acestui copac se pot găsi relativ ușor.
Fibra lemnului este relativ uniformă, se pretează pentru piese de mobilier sau obiecte de dimensiuni reduse care se pot debita manual, artizanal.
Nu demult, într-o discuție, am avut parte de o remarcă din partea cuiva pe care-l stimez nespus și care afirma că ne e greu să regăsim soluții și cunoștințe pe care le-am avut, în schimb ne străduim din răsputeri să inventăm ceva nou, mai prost ca cele vechi.
Adevăr grăit-a omul!
