Am o înclinație în acest sens și cred că vintage e prea puțin spus. Dintre cele mai vechi, mai primitive și incredibil de ingenioase ca și concepție, toate mecanismele îmi plac. Am citit și continui să citesc tot ce găsesc referitor la revoluția industială, mi se pare fascinant cum oamenii au descoperit forța mașinăriilor și au imaginat mecanisme, angrenaje, mașinării, chiar chestii automatizate bazate pe forța mecanică. Se purta atunci o nebunie de transmisii, curele, angrenate toate de la o singură sursă. Se construiau sisteme de roți dințate interconectate într-o modalitate pe care doar cel ce concepea mașinăria putea să o descifreze. Să vă uitați la filmul Hugo, e incredibilă lumea aceea a gării plină de mecanisme, iar automatonul care desenează pe hârtie este uluitor.
Am rămas cu amintirea bunicului meu și de la el am păstrat ca amintire mașinării vechi, casnice pe care le-am folosit și acum 30 de ani. O mașină de măcinat nucă, una de mac și un cântar/balanță cu platformă și contragreutăți. Am să recondiționez cântarul și vi-l prezint, promit.
Ceea ce mă fascinează sunt părțile componente metalice, turnate, roțile dințate, angrenajele și carcasele alea simple, dar fabricate la comandă, unicat. Nu sunt mașinării ansamblate din organe universale, sunt produse, cu ștanța producătorului pe un braț, din turnare. Nu se știa prea multă proiectare, dar funcționarea unui astfel de ansamblu era ireproșabilă vis-a-vis de operațiunea unică pe care o făcea. Pur și simplu învârteai de o manivelă și forța era transmisă ingenios către capătul lucrativ al mașinii-unealtă.
Mai bine vă arăt, am căutat imagini cât mai bune.











3 comentarii Adaugă comentariu
inteligent
nu am cuvinte ….superb