Pentru oameni cu minte hodinită, cu timp și pricepere la migăleală se recomandă să înceapă să studieze ideea de a construi mecanisme inutile, însă fascinante din punct de vedere funcțional. Nu fac nimic, în afara faptului că te amuză, îți dezvoltă imaginația, îndemânarea și plac pur și simplu oricui le privește în funcționare.

Tot ce aveți nevoie este de trusa de scule a unui tâmplar, nu una complicată, ci cele de bază, lemn ușor de prelucrat, de plop, brad sau balsa pentru pretențioși. Sârmă, cuie, lipici, ciocan, clește, daltă pentru lemn în diferite configurații, diverse șurubele, șaibe și piulițe, părți de mecanisme cu camă sau pârghii, o sursă de alimentare și un motoraș. Majoritatea se pot obține din demontarea sau recuperarea unor parate vechi, de pildă o imprimantă sau o mașinuță pentru copii stricată.

Ce se poate face rămâne la discreția imaginației voastre.

Sugestii sunt cele ce urmează:

Simt că lipsesc din peisajul cotidian acele cercuri de pionieri, unde copii meștereau sub îndrumarea unui profesor, chestii funcționale. Nu contează că era vorba de un circuit electronic, un navomodel, un aeromodel sau indiferent ce altceva, era important să vadă că sunt capabili să facă ceva care merge. A folosi lucruri imaginate de alții, cu complexitate redusă, ca să aibă succes comercial e una, dar să dai frâu liber imaginației, cu niște abilități de bază exersate este cu totul altceva. Mecanisme de acest tip nu fac decât să încânte.

Am scris despre Dan Sobol cu bicicleta cea mai ușoară din lume, domnia sa este un astfel de profesor de modelism, care a ajuns să vadă cu ochii minții de adult lucrurile într-o manieră inovatoare. Cred că orice om capabil să imagineze și să construiască cu mâna lui ceva mecanisme similare cu imaginile de mai sus este deținătorul unei minți active, dar mai ales treze, funcționale, un om care poate constribui pentru bunăstarea societății din care face parte.

Cu drag, de indemânare.