Pana nu demult, pe la inceputul secolului trecut, alt material in afara metalului nu isi gasea intrebuintarea in faurirea mobilei. In ultima vreme, dupa procesul de industrializare a umanitatii, inlocuitori de orice si-au facut aparitia si au devenit la randul lor materii de baza in producerea mobilei. Derivatele de lemn, ca PAL – placi aglomerate lemnoase, MDF – medium density fiberboard si OSB – oriented strand board, sint doar dintre putinele produse secundare ce inlocuiesc cu real succes lemnul masiv.

In fabricarea mobilei mai gasim furnirul si derivatele acestuia, in functie de grosimi. Cred, ca pe buna dreptate, locul lemnului masiv nu e periclitat, noile materiale acoperind nise de produse care pana la inventarea lor nici nu existau. Placile de pal, acoperite cu melamina, chiar variantele de postforming, cu doua laterale ale placii preformate, usureaza munca oricarui mester si aduce in casa oricarui om o mobila, cu costuri evident mult scazute. Consumatorul alege, plateste dupa posibilitati si foloseste dupa bunul plac ceea ce si-a dorit si si-a permis sa cumpere.

Poate altfel… am mai putea clasifica materialele din mobila.

Toate produsele industrializarii au nevoie la randul lor de alte  masini si unelte in prelucrarea lor, factorul uman intervenind tot mai putin in contributia la modelarea obiectului de lemn, calificarea scade, iar fabricarea de mobila devine aproape un procedeu de ansamblare. Simtul estetic e regasit in forma, sau in proprietatile materiei prime, imprimate de producator, ca forma sau culoare.

Mobila de lemn masiv, implica prelucrare, maiestrie, calificare. In forma lemnului tamplarul isi lasa sudoarea, iar la culoare si lacuire sau vopsire nu veti gasi un obiect copiat la indigo in aceeasi serie de fabricatie. Lemnul masiv nu va lasa sa va repetati, e unic, ca textura. Unic ca fiecare dintre noi, ca mine, ca tine.

Definitia lemnului.

Cu drag, de moda veche.

Cred ca cu greu Brancusi si-ar fi imaginat asta: