Brad Douglas. Este relativ răspândit pe toata planeta, predominant in America de Nord si Europa.

Familia coniferelor este foarte numeroasa, doar brazii avand cca 40-50 de variante diferite. Se face confuzie des si in casa avem molid in loc de bradul de Craciun de multe ori. Coniferele nu au rezistenta nativa la factorii deprecianti, lemnul se degradeaza repede in conditii neprotejate, iar cariile si daunatorii afecteaza rezistenta structurala intr-o masura mai mare decit a lemnului de foioase. Coniferele, indiferent de specie, crescute în zone friguroase, au creșterea mai lentă și ca urmare o densitate mai mare a lemnului. Spre deosebire de lemnul de rășinoase cu ritm mai alert de creștere, cum este cedru sau molidul, bradul Duglas poate fi găsit cu precadere în zonele nordice.

Alături de larice, sunt specii de conifere foarte valoroase, care din păcate nu se exploateaza corespunzător, ci la grămadă, amestecând molidul care predomină la noi cu bradul, laricea si duglas-ul.

Podea din lemn recuperat de brad Douglas
Podea din lemn recuperat de brad Douglas

Cu toate acestea, valoarea economica este de necontestat, pentru usurinta de exploatare si prelucrare, greutate redusa /mc, uniformitatea naturala a fibrei, fara deformari. Dimensiunile gabaritice ale trunchiului exploatabil de orice rasinos este cu diametre cuprinse intre 0,4 si 4 m si inaltimi intre 10 si 80 de m. Puterea calorica pentru lemn de foc este scazuta, in schimb se preteaza in aplicatiile cu ardere rapida cum e fabricarea chibriturilor.

Fibra de lemn de brad Douglas
Fibra de lemn

Lemnul de brad Douglas (comun duglas) este apreciat pentru frumusetea fibrei compusa din alternantele de culoare ale inelelor de crestere. Se foloseste predominant pentru aplicatii aparente, adica vizibile, podele, lambriuri, grinzi interioare sau pentru structuri usoare. In prezenta luminii, lemnul natur, neprelucrat sau neprotejat isi schimba vizibil culoarea, inchizând nuanta de galbui-cafeniu.

Curiozitate : Bradul Douglas este mentionat ca fiind cel mai inalt conifer catalogat vreodata. In 1939, seful serviciului forestier american a estimat la 120 m inaltimea unui exemplar, cu o masa lemnoasa 515 mc.

Admit că îmi este greu sa fac diferența dintre un brad clasic și douglas, pentru că sunt foarte similare. Teoretic, culoarea le face diferite și densitatea inelelor de creștere. Am văzut buștean de douglas pregătit să devină draniță și am fost într-o mică făbricuță care produce lambriu. Nivelul de conținut al rășinii este un alt factor ce le diferențiază, și la fel ca laricea este în favoarea duglasului, comparat cu un brad clasic.

In opera lemnul de Douglas arata cam asa: