Sunt dezolat despre tot ce am incercat să mă documentez vis-a-vis de Arte Povera și descrierea acestui curent de design. Se pare că pentru a inova, o serie de oameni de artă, din diverse segmente ale muzelor au considerat după război, in zona anilor 1970,  că e cazul să se renunțe la utilizarea unor materiale considerate nobile cum sunt lemnul de esență tare, marmura, fildeșul sau bronz. S-au declarat adepții materialelor simple, de proveniență umila. De aici și denumirea de Arte Povera care nu se traduce ca fiind Arta Săracă ci arta Sărăciților sau a celor reduși de strălucire.

Un critic de artă, pe numele său Germano Celant, a folosit termenul pentru a descrie acest curent și a definit mișcarea urbană aparută în Torino dar și în alte orașe italiene. Protagoniștii acestei mișcări au pictat, sculptat sau fotografiat forme cu prezență fizică voluminoasă, dar și lucrări de dimensiuni reduse. Designul în stil Arte Povera este de fapt un protest al nobleții materialelor și demonstarea formei și valorii peste substanță.

Referitor la mobilă este și mai vag, pe când căutam exemple care să mă ajute la încadrarea unei mese pe care o deținem ca prototip. A fabricată la solicitarea unui partener, după specificațiile lui, cu precizarea că aparține curentului Arte Povera. Simt că am intrat în bucluc, nu sunt în stare să diferențiez modelele pentru a obține o linie comună. Am găsit mobilă rustică, mobila cu aspect nefinisat, foarte puține sau deloc mese, și și acelea cu picioare cabriole.

Denumirea de Arte Povera pare, în umila mea părere asociată unor obiecte care nu au o linie comună, vreo distincție anume, ci doar lemn mai puțin nobil. Nici chiar 1stdibs nu specifică la cele câteva piese Arte Povera ce fel de lemn le compune. Au trecut lemn lăcuit sau lemn policrom … lemn pictat. Sunt oameni seriosi acolo, care se ocupă cu treabă de calitate, pe bani mulți. Pare că domeniul este o fundătură, cu explicații vagi. Pe mine m-a surprins catalogarea unui cabinet foarte rar, din 1780, ca fiind aparținând acestui curent, chiar dacă definirea lui a fost făcută la aproape 200 de ani mai târziu față de data presupusă a fabricației.

Este ca și stilul eclectic, o definire vagă și generală, pentru ceva ce se dorește catalogat altceva decât kitch, când vorbim de nume respectabile sau persoane foarte apreciate. Puteți părea experți dacă pronunțați denumiri cu sunet de limbă străină, însă cu condiția de a vă adresa unui auditoriu neavizat.

Nah … poate arta e ceva abstract și inginerii ca mine nu trebuie să pună atâtea întrebări. Vede și crede, nu cerceta. Masuța noastră Augustine, fabricată recent, nu contravine apartenenței presupuse, fiind produsă după 50 de ani de la prima menționare a acestei denumiri. Baza, adică totul în afară de blat, este fabricată din brad. Blatul este din plop, cu șanțuri transversale și longitudinale, de-a lungul îmbinărilor. Aspectul mesei este oricum ar vrea cineva să-l vadă numai sărăcăcios nu. Picioarele strunjite sunt bogat ornamentate. Masa are dimensiunea de 60×60 cm, inalțime de 45 cm si poate fi comandată cu finisajul de mai jos. Deținem o singură piesă așa că e posibil ca acest articol sa atingă pe cineva care chiar înțelege formele.

Așadar … am scris despre Arte Povera și n-am scris nimic efectiv. Curentul are 50 de ani, a pornit din Italia, se caracterizează prin nu-uri, însă nu-mi dau seama care sunt da-urile. Dacă o fi abstract, imaterial sau cu intelesuri ce nu le pot pătrunde. Vine imediat dupa Assemblage, o altă artă .. derivată din colaj.

Concluzie – prefer linia nordică, are legătură cu realismul și utilitatea.

Cu drag, de înțelesuri.