Ideea de raised beds, adică straturi înălțate este veche de când … lumea, sau mai bine zis grădinăritul. Nu le-am inventat noi, românii, însă nici nu le folosim prea des, pentru că s-a păstrat o tradiție nescrisă, care spune că dacă au făcut cumva părinții și bunicii, nu suntem noi cei care vor schimba asta. Ei bine, cred că e cazul să ne amintim că nu trebuie inventată roata, ci folosit cu chibzuință ceea ce alții deja au testat și să aplicăm corect.
Eu le găsesc foarte utile, partea frumoasă este că dacă le straturile nu mai sunt chiar la nivelul solului nici șalele nu mai stau atât de îndoite. N-am avut timp să le fac la înălțimea dorită, inițial am vrut straturi la cca 40-50 de cm înălțime, dar am rămas fără scândură. Poșta, scândura de 5 cm grosime, achiziționată în primăvară s-a dus aproape toată la casuta de joacă a copiilor, făcută în vară. Nu-mi pare rău, dar nici n-am calculat că va ieși atât de mare.
Straturi de usturoi – 2018
Ca urmare, inspirat de gândul bun inițial, cu materialele disponibile, câteva scânduri de țol am construit două rame de 250×100 cm cu înălțimea de 12-15 cm. Nu mi-a venit să cred cât pământ am lopătat ca să le umplu, noroc că eram pregătit cu turbă și mraniță. Am amestecat totul manual, am norocul ca pământul meu să fie ușor, puhav, sfărâmicios. La final, când am terminat cele 2 straturi doamna vieții mele s-a ocupat de plantarea fiecărui cățel de usturoi. Am luat ceva soi de Târgu Mureș, nu știu cât de bine-i va plăcea în Maramureș, dar din usturoiul rămas am făcut de câteva ori mujdei și gustul este fantastic.
Revenind la ideea de straturi înălțate, grădinarii vestici fac din aranjarea lor o adevărată artă, desigur spațiul le permite. Am senzația că ei nu văd munca pământului ca o corvoadă, ci mai degraba ca aranjarea mobilei în casă. Când vezi grădini trasate vertical și orizontal, cu alei pietruite printre straturi ridicate, cu sursă de apă suspendată, irigații la fiecare strat, culturi prin rotație, parcă grădinăritul din fundul curții arată jalnic în mediul rural. Nu desconsider munca locuitorilor de la sate, acolo face fiecare cât poate și-l ține spatele și sănătatea, dar cei de la oraș, cu preferințe ECO, BIO, vegane, ar putea lua seamă la astfel de sugestii.
Ca să vă faceți poftă pentru frumosul din grădină vă recomand o vizită pe la cei de la Ferme du Bec. Sigur, acolo este și permacultură, o altă tărășenie ce pare SF pentru neinițiați dar produce efecte pe bune și recolte total biologice, fără chimicale. Ceea ce cred eu că ar fi minunat să se întâmple este ca astfel de curente să fie tot mai des întâlnite, mai bine înțelese și adoptate de către cei care vor să mânânce sănătos, din munca lor, din propriile straturi.
Vorbind despre cele 2 straturi ale mele de usturoi m-am folosit de prilej să readuc în vorbă munca în aer liber, bucuria reușitei cu propriul efort și porția de sănătate aferentă mișcării. Eu când lucrez afară, în grădină, nici foame nu simt. Porțiile meselor sunt mai mici, somnul mai ușor.
Cu drag, de muncă !
În 2022 am scris și despre Sărută pământul – Kiss the Ground – un documentar ce te pune serios pe gânduri.
