Azi noapte am visat că pădurea de lângă casa bunicilor luase foc, iar eu, copilă mică fiind în vis, m-am gândit să le spun să ne ascundem în pivnita. Eram pe terenul de lângă casă, era toată familia acolo, și nu știu cum, dar doar eu vedeam flăcările că vin către noi. În acel moment m-am trezit, ușurată că am scăpat de vis și fără vreo intenție să-l analizez, dar am rămas cu gândul la pivnita.

Vedeți voi, casa bunicilor din Sălaj e așezată între dealuri și are un pârâu în spate. Ca să ajungi la pârâu ai de coborât o cărărușă, iar de aceea cărărușă mă leagă prima amintire cu o piatră primită în cap de la unul din verișorii mei. Dar ce ne fascina când eram mici, era cea de-a două cărărușă, cea care ducea la pivnita!

pivnita

S-ar putea să-ți placă Gospodaria Curtisoara – vechi si nou din Romania

Dimineață l-am sunat pe tati să-l întreb cum au construit-o.  În zonele de câmpie, pivnițele sau beciurile erau construite sub case, dar ei, având dealul la îndemână, au săpat în el. După ce au scos pământul afară, au făcut de jur împrejur un brâu din lemn … ce fel de lemn? am întrebat. De stejar! Lemn de stejar, nefinisat!, zice tati. Peste scheletul din lemn au pus nailon ca să protejeze lemnul de apă, după care l-au acoperit cu pământ pentru protecție. Au făcut o ușă cu cadru construit din scânduri mai late, iar pentru aerisire au lăsat două găuri, una săpată la intrare jos, cea de-a doua în celălalt capăt sus. Apoi au construit rafturi de-o parte și de alta, iar pe jos a rămas lutul bătucit. Acolo stau și acum vinul, compoturile, conservele și legumele.

Bunicii nu mai sunt, iar de când eram eu mică, pivnița a fost dotată cu curent și rafturile refăcute! Bunicul mergea cu lanterna sau cu lămpașul să ne-aducă în serile de iarnă mere în casă. Poate altă dată o să vă spun și cum a refăcut unchiul meu gardul din nuiele împletite. Mă gândesc că am avut de mică o căsuță ca-n ”Stăpânul Inelelor”! 🙂

La voi la bunici cum era?

pivnita