Cred ca nu am apucat sa-i spun Multumesc Bunicule ! de suficiente ori cand am avut ocazia.

Poate din cauză că nu mai e lângă noi, bunicul e persoana cea mai dragă mie, omul care m-a văzut de când am apărut pe lume, cel ce m-a privit crescând, omul și bărbatul de la care am învățat atâtea încât pot spune deschis că e singurul pe care l-am suspectat întotdeauna că mai știe ceva în plus față de câte m-a învățat pe mine. Moșu‘ , căci așa i s-a spus de cei apropiați și de toți nepoții, pornind de pe malul Tisei, un prunc de băieș, desculț, care a mers pe jos de la Sighetul Marmației până la Satu Mare, ca să nu-și strice încălțările, a avut o poveste de viață deosebită, din care am avut bucuria să fac parte și eu.

cum se face focul
foc din vreascuri

Băiatul născut în 1928 în Slatina, pe vremea cehilor, într-un sat cu unguri, români, ruși și evrei a rămas refugiat în timpul războiului, atunci când s-a întins sârma ghimpată de-a lungul Tisei. N-a murit de foame, aciuându-se lângă o școală de fete și fiind hrănit pentru că scria frumos și ținea fișele de magazie. A lucrat la conducta de gaz pentru Castelul Peleș, a dat mâna cu Prințul Mihai și cu Iuliu Maniu pe când acesta a venit în inspecție la școala unde preda învățătorul Mare Teodor, unchiul bunicii mele.

Cei mai mulți îl știu ca fiind profesorul de educație fizică de la școala 11 din Baia Mare, cel care a ridicat sala de sport și a pregătit pentru Daciadă elevi de gimnaziu la atletism și fotbal. Ca atare, drumețiile erau una dintre cele mai dragi activități în care își ducea elevii. Și pe mine. Avea în mână întotdeauna un botă de lemn, ca toiag sau o secure de aceea cu coadă lungă și cu cioc de piolet. Știa unde doarme hriba, mi-a arătat mistreți și lupi, am fost la adăpătoarele pentru cerbi și ciute și la izvorul Bistriței Aurii, pe Vârful Cozia, cu barca pneumatică pe Olt, cu vâslă dublă facută din par de steag, am găsit floarea de colț și am dormit în pat cu saltea de târsă. Cei cărora muntele nu le e străin, știu despre ce vorbesc.

mana bunicului - Multumesc
bunic și nepot

Multumesc bunicule că m-ai învățat :

  • să fiu om înainte de toate
  • să fiu simplu, muncitor și onest
  • să schiez, să fac focul cu vreascuri în pădure, să culeg ciupercile de pădure
  • să iubesc sportul, să performez în orice competiție și să depun efort pentru a fi mai mult decât un oarecare
  • că m-ai cărat în spate de atâtea ori când eram copil
  • că ai prețuit familia și ne-ai transmis valorile adevărate ale vieții
  • ca ne-ai învățat demnitatea și valoarea lucrurilor simple
  • că ne-ai arătat cum se trăiește o viață veselă și plină
  • că ai știut să ții echilibrul în orice ai făcut, muncă sau voie bună, că ai știut să bei un pahar de pălincă și să cânți romanțe, dar și să căștigi respectul și dragostea tuturor celor ce te-au cunoscut

Nu l-am plâns când Dumnezeu l-a chemat pentru că s-a dus, l-am plâns pentru că după doar 84 de ani de viață am simțit că mai aveam ce invăța de la el și de dorul celui pe care l-am avut aproape toată viața mea și am știut că nu-l voi mai vedea niciodata. Decât între stele, alături de bunica mea.

Multumesc bunicule!

Ilie Boloveschi - Multumesc Bunicule
Multumesc bunicule – dom profesor Boloveschi

Poate știi și tu o persoană dragă căruia vrei să-i mulțumești. Unii nu sunt prea buni la scris, alții vor să surprindă. Fiecare trebuie să ne exprimăm într-un fel sau altul, să arătăm dragostea și bunătatea, mai ales în zile sfinte ca acestea, aproape de Nașterea lui Hristos.

Mulțumesc mama! am scris despre dumneata încă un articol, inspirat din parcursul luptei cu boala care ne procupă mult timp.

Cu drag, de oameni dragi.