Mobila are în principal caracteristica de utilitate, iar o masă cu scaune este în principal destinată să servească unor scopuri precise dintre nevoile primare ale umanității. Când transformi utilul în estetic, atunci când reușești să adaugi frumos la practic, se cheamă că faci artă. Arta nu are un scop anume, dar atinge o coardă sensibilă a ființei noastre cu putere de rezonanță și îndemn la acțiune mai puternic decât raționalul. În alte cuvinte, dacă îți pică ceva cu tronc, ți se lipește sufletul de vibrația transmisă, ești în stare să plătești și cât nu face, dacă este cazul, decizie pe care alminteri nu ai face-o într-un caz de judecată rece, neinfluențată de sentimente.
Spiritul național, patriotismul sau identitatea originilor fac parte din acele fibre morale care ne sunt inoculate în gene, fără a ne gândi la ceva doctriar. Toți ne aducem aminte că suntem români mai tare atunci când nu suntem acasă, simțim cuvântul dor și afinitate de identitatea țării de unde provenim doar când suntem puși în situația de a ne dezrădăcina și mai ales atunci când ne lovim, figurat vorbind, de alte nații ce-și afirmă mai puternic identitatea lor, prin fapte, vorbe, idei, artă, tradiții. Atunci ne aducem aminte de acasă, căutăm în noi amintirea expresiei de român și o prezentăm cu mândrie nedisimulată. Poate n-ai băut pălincă sau n-ai mâncat slănină, sau n-ai purtat straie populare sau n-ai dansat pe muzică populară, poate nu mai știi exact cine e Brâncuși sau Gheorghe Zamfir, dar cauți când ești pus în situația de a arăta că ești român toate resursele care au trecut cândva pe lângă tine și poate nu le-ai acordat atenția cuvenită.
Fabricăm mobila, spune și Moise Guran, și spun și știrile și toată lumea că domeniul mobilei are cel mai mare impact la suma totală a exporturilor, după agricultură. Din bobul de grâu nu se vede că pâinea pe care o mănâncă străinezul este românească, dar din mobilă se poate. Dacă noi am preluat designul sau modele imaginate de alții, din afara granițelor, cum ar fi ca ei să ajungă să se dea peste cap după modele românești. Să privești o masă sau un scaun și să spui din prima : Omule, asta-i masă românească ! … Cum ar fi?
Nu-i cunosc, dar poate nu e timpul pierdut să aflu mai multe despre Octavia Casoni și Lucian Loiș. Ei sunt Șezi și dacă nu scriam cu diacritice era posibil să nu fie clar cât de românesc este numele. Au pornit din origini distincte, mobila și tradiții vechi, motive populare, le-au amestecat în creuzetul creației și au făurit mobilă autentic românească. Mi-a crescut sufletul privind și răsfoind imaginile produselor fabricate de ei, mi-am adus aminte că am scris despre –Atelier mobilă din lemn masiv la comandă– dar nu și despre artă, pentru că eu, inginer cu limbă de lemn nu știu să descriu arta, dar sper să o facă imaginile pentru mine.
Motivele tradiționale folosite derivă din cusăturile moldovenești și au o încărcătură autentică și emoțională profundă.
Cu drag, de tradiție.
