Lucrări în lemn – ar putea un copil să întrebe – mami îmi faci asta?

Doamna Ioana este un fost și viitor beneficiar al unor produse fabricate de noi, însă nici pe departe acest fapt nu este subiectul a ceea ce vreau să vă aduc la cunoștință. Doamna Ioana, este un meșter tâmplar, cu lucrări in lemn extrem de reușite, deși cu modestie consideră realizările domniei sale ca fiind stângace și posibil inexacte.

Eu cred cu totul altceva. Sunt mulți bărbați incapabili să execute asemenea lucrări în lemn.

Ceea ce doamna Ioana a reușit să facă pentru casa pe care o deține cu familia sa este incredibil, mai ales pentru cineva care nu lucrează lemnul în mod curent, și cu atât mai mult pentru o femeie. Ceea ce văd eu este demonstrația pură a ideii că dacă cineva își pune în minte să reușească, va găsi soluțiile de care are nevoie pentru a duce la îndeplinire ceea ce și-a propus.

Am căutat în zadar un email de unde să extrag textul unui domn care dorea un loc de joacă pentru copii săi, iar la recomandarea mea de a-l construi singur a negat conceptul și s-a pronunțat ferm că lasă asta pe seama unui om priceput. Doamna Ioana a construit pentru copii săi singură acest loc de joacă, plus mobilierul din camera copiilor, plus alte elemente din casă. Se poate domnule, se poate !

Țin foarte mult să exprim public aprecierea și admirația pentru o serie de lucrari in lemn, a ceea ce a putut face o femeie cu voință și să îndemn cu atât mai mult și pe alții să încerce. Am tot vorbit de satisfacție, aveți mai jos textul descriptiv trimis alături de imagini. Nu e nevoie de nici un comentariu în plus. Apreciați imaginile vă rog și citiți textul pe care l-am primit. Sunt chezaș asupra autenticității imaginilor.

”Vă mulțumesc frumos si in încheiere as dori sa va atașez câteva poze cu unele lucrări în lemn, din ceea ce am lucrat eu, nu pentru vânzare, ci doar cu si din drag pentru lemn si copiii mei. Lucrez cu lemn de rășinos, pentru că îl găsesc gata tras si rindeluit, iar eu nu am deocamdată aceste posibilități de prelucrare. Am ceva unelte, dar ele mă ajută doar de la stadiul de scândura rindeluita in sus.  La piesele mari si grele, cum a fost locul de joaca pentru copii, am primit ajutor la asamblare din partea soțului meu, îmi era imposibil singură. Însă in rest, schițe, proiecte, calcule, debitări, finisări îmi aparțin in totalitate. Sunt convinsa ca ochiul dvs. profesionist va observa o mulțime de defecte, cu toate astea îndrăznesc sa vi le arat, deoarece , eu personal sunt mândră de ceea ce a ieșit.

Decorurile din camera copiilor sunt cusute si pictate tot de mine. La fel si pernele canapelei din interiorul căsuței de joaca. Sunt lucrări în lemn care le-am făcut mai la început.

Locul de joaca are acum si balustrade la pod, iar ușa are buton, clanță si zăvor. Pozele acestea le-am făcut anul trecut când terminasem ceea ce îmi propusesem până la momentul respectiv. Spațiul fără balustrada de lângă scară l-am gândit inițial pentru un topogan cu schelet de lemn , sau mai apoi, pentru o placă inclinată pe care sa urce trăgându-se de o frânghie. Am întâmpinat greutăți în a obține aprobarea :), motivul fiind iarba de dedesubt care nu va mai creste. Ținând cont ca sub tot ansamblul iarba are deja probleme in a creste frumos, cred ca insistând puțin voi primi unda verde.  Înăuntru, pe lângă canapeaua din poza 11, vreau sa fac o bucătărie de joaca, cu frigider (pe post de loc de depozitare jucării), chiuveta si aragaz. Îmi doresc sa am suficient timp și sa fie gata până de Crăciun.

Lucrări în lemn

Grilajul pe care l-am folosit la raftul de bucătărie din poza 12  l-am cumpărat de-a gata si am construit restul in jurul lui. 

Camera de joaca din ultimele 2 poze este încă in lucru. Scena este totodată si masca de calorifer , de aceea blatul (podeaua) are balamale si se poate ridica pentru a permite accesul la calorifer. Va avea o cortina (este in lucru). Urmează un teatru de păpuși, o taraba/magazin si o masa pentru Lego/trenulețe.

Vă mulțumesc de asemenea pentru aprecieri, venind de la dvs. înseamnă mult pentru mine. Într-adevăr la locul de joaca am muncit foarte mult si pe parcurs mă mai întrebam daca m-as fi apucat de el daca știam de la început cat va fi de lucru. Sau cât de mult va costa, pentru ca a costat mult mai mult decât calculasem la început. Aproape toți cei care l-au văzut m-au întrebat daca a costat mai mult sau mai puțin decât dacă l-am fi cumpărat de-a gata. Iar întrebarea aceasta pe mine mă încuia, pentru ca nu știam cum as putea sa compar. Nu mi-am dorit sa am acolo ceva luat de-a gata, scopul nu a fost sa aibă copiii niște leagăne in curte, ci sa aibă ceva lucrat de mine/noi, să vadă și să învețe cât de multe poți face cu mâinile tale daca iți dorești cu adevărat.

E drăguț că de cele mai multe ori mă întreabă „mami îmi faci asta?” în loc de „mami îmi cumperi asta?„

Mă simt onorată că doriți să prezentați pozele cu lucrările mele pe blogul dvs. Prefer așa, fără nume, nu-mi doresc reclama pentru mine personal, ci doar mi-ar plăcea ca ceea ce am lucrat să-i ajute si să-i motiveze pe cei care își doresc sa se apuce de lucrări în lemn, dar din anumite motive încă nu îndrăznesc.”

Ce ziceți? eu am rămas mut de uimire când am văzut imaginile.

Mă-nclin în fața dvs, doamna Ioana, din zona Bucureștilor !