Procesul de învățare, e scopul vieții. A invata echivalează cu posibilitatea de nu te supune procesului de îmbătrânire.

Știu că azi e luni, și de obicei duminica îmi luam libertatea de a scrie despre subiecte din afara ariei acoperite de lemn și domeniile conexe. Profit de șansa de a deține acest blog și de a putea să scriu despre orice cred eu că merită publicat, promovat și mă bucur că nu am un șef căruia să îi dau socoteală. Propriei conștiințe, prin ceea ce fac, îi dau curs și vreau să nu simt că valoarea, sub orice formă o întâlnesc, scapă nepromovată.

Valoarea umană, a individului, a rațiunii și a inteligenței emoționale este poate una dintre cele mai de preț comori pe care le avem, noi, oamenii. Suntem prea mult îndobitociți de media, de sisteme de învățământ șchioape, de mulțimi de oameni aplatizați de nevoia financiară imediată sau de destine predefinite și pe care nu avem puterea să le părăsim, ca un tren captiv pe șine. Din aceste motive, societățile avansate prețuiesc și promovează inteligența, de ambele tipuri și cresc cu condiția de a îngloba cât mai mulți indivizi scăpătați.

 

Procesul de dezvoltare personală este un subiect abordat de multe publicații, traineri și cursuri educative, universitare sau empirice. Găsiți vorbitori pricepuți la conferințe care au o audiență uriașă, sau la sedințe particulare pe bani mulți. Am vizionat azi, pe TEDx un clip referitor la Ben Dunlap, președintele unui colegiu american, fapt care m-a îndemnat să scriu acest articol și să vi-l împărtășesc din convingerea că reprezintă însumarea celor de mai sus, însă se aplică persoanelor auto-didacte.

Link-ul pentru filmul TEDx cu traducere e ACESTA !

În engleză e mult mai bine de urmărit, pentru cei care înțeleg suficient de bine. Daca încă nu, ar putea invata.

Putem fi mai buni dacă:

Trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima, însă învățăm zi de zi, ca și cum am trăi veșnic !

Fraza de nai sus nu implică coaching ci doar o motivare interioară puternică, susținută de o curiozitate și dorință de perfecționare continuă. Nu există subiecte neinteresante iar deschiderea comunicațiilor din ultimii ani ne aduce la vârful degetelor CUNOAȘTEREA LUMII. E alegerea fiecăruia cât și cum învățăm, la ce ne folosește și cum punem în practică. Era și scopul luptei dintre nemuritorii cu săbii din seriile cu Christopher Lambert, să fie la sfârșit doar unul, care va deveni muritor, însă va avea toate cunoștințele lumii la dispoziție. Asimov scrie în Seria Toboticii de o planeta populată de oameni care trăiau sute de ani și care depuneau eforturi de ordinul secolelor pentru perfecționare și cercetare. Ce ar face un savant dacă ar trăi 600 sau 800 de ani ca Matusalem? Ce ai face tu, omule de rând cu viața ta dacă ai trăi atât? Mă tem că ți-ai irosi-o, că n-ai fructifica învățând, cercetând și inovând în condițiile alese de trai modest, ci mai degrabă te-ai delecta cu bucuriile efemere ce vor face ca piatra ta de mormânt să fie dărâmată când urmașii tăi nu vor mai fi. Orice satisface bucurii personale, materiale este sortit trecerii în uitare și nu servește umanității sub nici o formă. Suntem efemeri, iar efemeritatea noastră e vizibilă doar când o comparăm cu cele planetare, cu durata de viață e Universului, a Soarelui, a copacilor chiar. Ce înseamnă 80 de ani comparativ cu sutele de ani trăite de copaci?

Ben Dunlap - despre a invata la TEDx
Ben Dunlap

Am trăit bucuria de a-l asculta pe Ben Dunlap si de a invata ca nu ceva anume ne face mai deștepți ci aplicarea procesului de a invata din orice, însumat cu valorile și defectele proprii. Uneori viața e bună și ne oferă șanse pe care doar o minte deschisă le poate fructifica. Nu e necesar să câștigăm la loto, suntem proprii gestionari ai norocului și sorții pe parcursul vieții. Mă bucură enorm să văd oameni în vârstă care se comportă de parca au 20 de ani, și sunt mai activi și mai dornici de a împărtăși cunoștințe decât cei aflați ”teoretic” în floarea vârstei.

Oare cum aș face ca să simt că noi, toți, încercăm să fim mai buni, începând perfecționarea cu noi înșine. Avem atâtea motive, exemple și scopuri pentru care EU-ul să nu primeze, ci sentimentul de a ne aduce aportul la o cauză mai mare, a promovării umanității …

Nu face nimic, dacă nu sunt ecouri la aceste rânduri, sunt gândurile mele și le aștern în scris cu mulțumirea de găsi zilnic tot mai mulți care par a se trezi/deștepta !