Eu știu prima denumire, credenț, deși nu credeam că există cuvinte regionalisme scrise, că le găsești în dicționare sau că se poate să aibă o atât de mare universalitate printre limbile europene.
Denumirea provine de la un bufet, alcătuit de regulă dintr-o comodă cu două uși peste care este suprapus un corp cu funcțiune de vitrină. Între cele două piese trebuie neapărat să fie un blat pe care se ansamblează vesela și tacâmurile pentru servire.
Denumirea originală este de credenza, provenită din italiană și care însemna „de încredere”. Un servitor oficia serviciul de încredere a degustării bucatelor ce urmau a fi servite nobililor pentru a-i feri de otrăvire. Aici a fost originea de unde în timp s-a ajuns la această denumire atribuită locului și piesei de mobilier folosite. Spațiul de oficiere a acestui test a ajuns să denumească piesa de mobilier care se folosea pentru degustare.
În germană este kredenz, echivalentul numelui credenț pe care eu îl credeam provenind din maghiară. Germanii îi mai spun și Küchenbuffet fiind amplasat de regulă în bucătării.
Am ajuns să scriu astăzi despre un credenț după plimbarea de duminică prin piața de vechituri din Baia Mare ( Fleamarket în engleză sau Piaţa Ocska din Mehala pentru timișoreni 🙂 ). Am găsit acolo o piesă la care i-am făcut o singură fotografie, apoi am parcurs rândurile în căutarea unei sape silvice ( știocă ) pe care am și achiziționat-o. Pe drumul înapoi am adus vorba cu Adriana și am căzut de acord că la amândoi ne-a rămas gândul la credenț, că regretăm că nu l-am luat.
Prețul era de 2200 de lei, cu siguranță negociabil. Au pus-o jos, pe piatra spartă, fără să le pese că cel care ar cumpăra-o ar aprecia să fie cât mai puțin deteriorată.
N-am idee cum fac cei care cară vechituri din Germania, dar sunt standuri cu cutii de carton și obiectele mici dintr-o casă de parcă cineva ar fi părăsit locuința și s-ar fi golit tot ce se găsea în interior. N-aduc piețarii decât piese mici, electrocasnice, veselă, corpuri de iluminat, rareori corpuri de mobilă, astfel că acest credenț este surprinzător cum de s-au obosit să-l transporte. Nu mă pot abține să nu remarc piese de mobilă vechi, autentice, ce ajung vândute la valori derizorii și-mi trece prin minte doar – „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac”
Detalii credenț
Nimănui, niciunui tâmplar nu i-ai putea cere să facă o astfel de mobilă, la banii ăștia. Sunt ocazii, de aceea plimbarea prin piețe sau târguri de vechituri poate surprinde dacă știi să vezi și ai habar unde găsești valoarea. Sunt convins că nici acest credenț n-a rămas nevândut, e imposibil să nu-l fi remarcat cineva.
Noi fabricăm ceva similar, reinterpretat modern, setul Bold, din stejar masiv, cu linii drepte și feronerie actuală, avem beneficiari din România destul de mulți care-l dețin, însă la un preț mult diferit. E drept, că și dimensiunile sunt mai mari, dar comparația nu-și are locul, sunt doar piese cu aceeași denumire și funcționalitate similară, din epoci și stiluri complet diferite.
Căscați ochii, țineți aprope niște bani de investit și faceți duminica o plimbare prin târgurile de vechituri, s-ar putea să faceți niște achiziții extrem de surprinzătoare.
Am mai scris – Ghid de achiziții de antichități pe eBay
2 comentarii Adaugă comentariu
In Tm,in ultimii ani se aduce mobila in p-ta Flavia…din Germania, Belgia, Spania(mobila masiva,seturi de fotolii și canapele, mese cu scaune).
Cred că ce se aduna de pe dincolo,e sortat undeva pe aici și apoi împărțit spre vânzare.Par sa fie deja specializati unii pe anumite tipuri de obiecte pe care le vând(30-40 de ceasuri, 10-20 ochelari de soare, farfurii in cutii originale)
Si eu practic acest mod de a gasi lucruri vechi, dar foarte valoroase in targurile de vechituri, in special caut unelte vechi de prelucrare a lemnului, unde am gasit in special rindele STANLEY la preturi uneori derizorii!