Ciocănitoarea de pe terenul nostru de la Baia Sprie s-a auzit de multe ori anii trecuți, însă n-am văzut-o niciodată. Avem un nuc bătrân pe o coastă, după un stejar, și între cei doi copaci de peste 20 de metri își are Woody de România sălașul.

Ne place tare mult că avem tot felul de sălbăticiuni acolo. Am întâlnit până acum un fazan, o vulpe și 2 veverițe din clasa ninja, mult peste calitățile pisicilor comune care traversează terenul fără să țină cont de garduri. Am aflat cu stupoare că pisicile prind veverițe, dar cele de la noi mi se par mult prea agile și beneficiază de adăpostul coroanelor de copaci la discreție.

Pe bătrânul stejar am avut parte primăvara trecută de o nuntă de rădăști, care au fost centrul atenției băieților mei. Nu departe de el am plantat 2 puieți de paulownia, acum 3-4 ani. Cred că 4 e cel mai corect, însă în răstimpul ăsta nici vorbă de vreo minune de copac crescut ca din pălăria magicianului. În primul an au crescut minune mare frumoși până în toamnă și apoi au degerat. Anul următor doar unul s-a hazardat să răsară și prin toamnă ne miram că părea ”cu viitor”. A mai crescut de la cca 2,5 m până la 6 m o vergea cu baza de maxim 8-10 cm, însă în primăvara anului trecut am văzut că frunzele apărute s-au blegit repede și arăta că se uscă. Am tras ușor de el, stânga dreapta și am rămas cu trunchiul în mână. Întreaga rădăcină a fost mâncată de ceva viermi albi, groși.

Cel de-al doilea paulownia a apărut anul trecut de nicăieri, după ce un an făcuse pauză și nu se văzuse nici urmă de el. Pânî în toamna lui 2018 s-a făcut frumos, așa, de 2 m. Într-un an – 2 m, rată bună de creștere. În primăvara asta, acum 2-3 săptămâni, îi dau târcoale, să-l văd cum se prezintă și mirare mare. Tot trunchiul este găurit ca un swaitzer, dacă aș vrea să fac fluier din el n-aș mai avea mult de lucru.

Paulownia găurit de ciocănitoarea din Baia Sprie

În România ciocănitoarea este reprezentată prin 10 specii, însă pe planetă sunt peste 200 de specii ca varietăți ale acestei păsări. După corbi este cotată ca fiind cea mai inteligentă pasăre, ceea ce nu-i puțin deloc. Noi știm ciocănitoarea doar de la televizor, din desene animate, este o pasăre discretă însă foarte apreciată ca sanitar al pădurilor.

Paulownia mei nu-s nici o pierdere, mai mult un experiment. Se pare că rădăcina celui mâncat anul trecut de viermi a supraviețuit și a dat acum noi lăstari. Îi las, să văd ce fac, dar am aflat că dacă mișună ceva codați pe sub coajă vine ciocănitoarea și-i scoate. Ghionoaia mea cred că e ciocănitoarea de stejar, specie ce poartă această denumire și are un colorit extrem de simpatic. Chiar dacă numele popular de ghionoaie sună mai puțin plăcut, știm cu toții că pe lângă cuc, sunetul inconfundabil al ciocănitorii ne face să zâmbim și ne aduce cu puțin măcar înapoi spre natură. Nu mai se știu multe din semnele naturii, sunetele produse de vietăți sunt tot mai greu și rar recunoscute de locuitorii urbani.

Ciocanitoarea de stejar

Am plantat și 2 sequoia, specia cea mai răspândită în rândul pasionaților de horticultură și peisagistică. Până acum merg nesperat de bine, au nevoie de apă constant, însă au trecut de 2 ierni și au câștigat circa 50 de cm peste cei 120-130 cu care au venit și i-am plantat. Merită să-i aveți, se presupune că toți arborii din lumea modernă provin din semințele aceluiași copac descoperit în China de studenții de la Harward care au făcut o expediție să vadă un copac viu, dar aparținând unei specii fosilizate.

Citiți mai multe despre Metasequoia glyptostroboides sau citește ce am scris Când sa plantezi un copac? – Oricând, eu fac asta de câțiva ani buni mai demult.

Poate vă fac poftă de o drumeție, de-un grădinărit. În ultima lună am scris mai rar, îmi fac mea culpa, însă fiecare moment liber l-am folosit să fug la livadă și la coacăzi. Ciocănitoarea n-am văzut-o încă, dar am auzit-o. Dacă stau mai mult pe-acolo poate ne întâlnim.