Cunosc meșteri mulți, n-am stat să-i număr, dar puțini oameni capabili să ne arate că lemnul poate prinde viață, ca-n poveste, așa cum arată un suflet de tâmplar fericit. Am apreciat cel mai mult la Florin bucuria propriei dezvoltări, într-o profesie, dar alături de alte suflete. Partea a doua a textului de mai jos este pentru mine o rară deschidere și șansă de a privi în lumina unui suflet fericit.

Aprecierea pentru alți oameni, meșteri tâmplari desigur, cu care a ajuns să se îmbogățească acest suflet de tâmplar îmi confirmă sentimentul că încă nu e totul pierdut. Că printre cei ce caută banii, ce suferă-n mizeria nemulțumirilor și propriiilor neputințe, ce se istovesc pentru că le lipsește înțelegerea propriei condiții … mai sunt oameni buni, mai sunt suflete neîntinate, ce se încălzesc între ele, și cresc și emană bucurie, mulțumire, îngăduință.

Sub denumirea de pasiuni sau hobby de regulă se ascund ocupații de pierdere a timpului, de epatare falsă. Șansa societății românești este mai degrabă în grupurile mici, susținerea directă de la om la om, de la competență spre ucenic. Nevoia de învățare, de perfecționare, este rară, implică acceptarea criticii constructive, oferirea și primirea de suport atât tehnic, dar mai ales moral.

Cunosc oameni foarte capabili în profesia lor, aproape de perfecțiune, dar oțetiți de propria valoare. Aceștia taie aripi, din păcate, descalificând prin critică încercări ale unor confrați de breaslă, mai puțin pricepuți. Dacă citesc aici, se știu ei … dacă nu, îi știu ceilalți.

birou de electronist si un ceas cu suflet de tâmplar

Am mai scris despre Florin – Birou de lucru pentru un electronist – și când am văzut ceasul realizat recent l-am rugat să pună în cuvinte experiența procesului. Nu mă așteptam deloc la ceea ce urmează, de aceea vă rog, pe toți cei ce aveți un suflet de tâmplar, cu inimă din lemn, să parcurgeți în tihnă rândurile de mai jos.

Cine sunt și de ce fac ceea ce vreau să fac?

Bună, mă numeec Florin David. De profesie sunt inginer licențiat în sisteme electrice și am un master în “Tehnici avansate în mașini și acționări electrice”. De meserie sunt “worker” în sensul că lucrez singur de vreo 8 ani în zona civilă de la cele mai simple lucrări electrice până la cele mai stufoase automatizări pt case înteligente cu sisteme KNX și nu numai.

Nu aveam nici un hobby. După o lucrare mai grea reușeam să mă reumanizez prin lectură. Pe urmă împreună cu fratele meu mai mic Andrei David, care mă și ajută cu munca, acum vreo 2 ani am început să cochetăm cu “rumegușul”. Atât mi-a trebuit! Nările îmbibate cu mirosul lemnului și gata microbul instalat! Incurabil.

Pentru mine lucrul cu lemnul este atât de personal, atât de sincer, aproape intim. Să ai două mâini coordonate de creier, însuflețite de imaginație și înflărate de pasiune … off, este ceva foarte intim! Nici un efort nu mai contează!

Așadar, îmbolnăviți de a binelea cu acest minunat microb, am încropit un atelier și încă o cameră pt biroul meu de lucru, la subsolul casei fratelui meu mai mare Mihai David cu care m-am înțeles pt o chirie modică lunară.

Am zis că mai bine plătesc chiria de la spațiul de birouri unde eram, fratelui meu și așa le am pe toate la in loc; Atelierul și biroul. Atelierul are aproximativ 30 de metri pătrați. Echipat cât am putut de bine. Asa că când am timp, o fereastră în program, dau fuga în ateler și încep să fac “rumeguș” 🙂 Am făcut corpuri de iluminat, scăunele, veioze, ceasuri multe și și mai multe ore și bani investiți în construcția atelierului.

De aici, din acest hobby, singurul pe care îl am, a apărut și povestea ceasului cu numărul 15 și denumit “Time Geometry”.

ceas din lemn ca un suflet de tâmplar

A fost solicitarea unui prieten și bun camarad, cu care am lucrat împreună la o companie națională, să-i fac și lui un ceas. Cum vreau eu dar cu pendul. Ne-am înțeles la dimensiunea lui aproximativă și am trecut la proiectare. După ce am desenat trei modele am rămas la acesta din urmă, puternic masculin și caracter tehnic. Partea care îndulcește și tot odată întregește ansamblu este zona încrustată în formă de floare cu 12 petale de pe corpul mecanismului cu pendul.

Povestea completă a ceasului a început de la o piesă pătrată de mici dimensiuni pe care am exersat încrustarea. Lait-motivul a devenit pătratul și cercul (un simbol folosit și de masoni: echerul și compasul stilizat fără nici o legătură cu masoneria, însă reprezintă cele mai puternice instrumente din atelier.

Așadar: avem pentru corpul ceasului un cerc în mijloc mărginit de un pătrat care la rândul lui este mărginit de un alt cerc. Pentru cadranul exterior am folosit 3 pătrate care descriu un cerc dublu, la interior și la exterior. Acele orelor și minutelor au pe capete acele pătrate care la rândul lor, prin miscarea de revoluție descriu alte 3 cercuri ( capetele scurte ale acelor au aceeași lungime și se suprapun la ora 12)

Colțurile celor 3 pătrate mari, le-am încrustat să dea aspectul unor cuburi susținute de laturile pătratelor și înnegrite cu oțet pentru evidențiere. Minutele sunt prezente prin mici încrustați usor vizibile la exteriorul laturilor.

În asamblu este un “ produs imobil ” care iți dă impresia de mișcare prin elementele descrise mai sus!

De ce îmi este frică?

Îmi este grozav de frică să îmi fie rușine, să fac “Kitsch-uri”.

“Să ung măgarul cu untură. Păcat și de muncă și de untură”

– proverb florentin din Agonie și Extaz – ce carte! ce viață!

Această frică mă însoțeste zi de zi în tot ceea ce fac. Această frică m-a obligat să fac terapie cu Youtube, Pinterest, lecturi literare sau tehnice de specialitate și practică care până la urmă face diferența!

Pe această cale țin să mulțumesc lui Constantin Banu pentru bunătatea lui, pentru recomandările de lectură și sfaturile oferite;

Îi mulțumesc lui Teodor Horătău pentru încurajările și prețioasele sfaturi pe care mi le oferă atât telefonic cât și prin vizitele lui la atelier când are timp. Doamne ce om! Este o enciclopedie pentru tot și toate! De-a dreptul intimidant și copleșitor când îl asculți!.

Îi mulțumesc lui Adrian Preda pentru postările lui din grup și Youtube. Savurez calmul, disciplina și precizia în execuție. Oferă o suită de explicații și informații atât de precise și bine documentate. Are niște lucrări atât de frumoase! Este pe gustul meu și tare cred că și el “manipulează electronii” ca profesie de bază;

Îi mulțumesc lui Tudor Luparu pentru postările și intervențiile lui în grup, atât de folositoare. Acest om le are pe toate la un loc. Atâta șarm în lucru lui. Cu totul este foarte precis în lucrări, devine fluent, aproape elastic, poetic de-a dreptul, diluează timpul! Nu știu cum reușeste!

Îi mulțumesc mult lui Iacoboae Constantin pentru postările lui de sculptură și încrustare. Este ceva deosebit. Atâta muncă și experiență.

De asemenea lui Atelier Moise. Sunt atât de minunați și sinceri acești oameni!

De Radu Călian nu mai zic … nu cred că este contemporan cu timpurile noastre. Atâta fortă și putere de exprimare! Atât de frumoase și împlinite sunt lucrările lui. O comoară.

Sunt și alții, care să mă ierte dacă nu amintesc despre ei, dar să știți că sunt onorat că vă cunosc lucrările și îmi luminați nevoia de cunoaștere!

Pentru mine grupul de Fecebook “WoodWorking Romania” administrat de Cătălin Sorescu, prezent și dânsul în recomandări și sfaturi, este precum “Cazanul” lui Granaci.

Atâția oameni menționați, atât de mare grupul celor care contribuie cu bine, e musai musai să iasă treabă bună, că doar bune se amestecă aici …

Așa suflet s-aveți toți, cald, deschis și împăcat, cum e acest suflet de tâmplar …