Pe site-ul Accoya este prezentat simplu și băbește tehnologia prin care lemnul ajunge să primească garanție de 50 de ani, pentru utilizare în aplicații outdoor la construcția de fațade, uși și ferestre, poduri, structuri sau orice altă aplicație unde lemnul poate da greș, în mod tradițional.

Procesul prin care hidroxilii liberi sunt transformați în grupare acetilată împiedică ulterior reacția la apă a lemnului. Vorbim de o metodă alternativă la lemnul tratat termic, sau la forme elevate industrial la Shou Sugi Ban. Dacă denumirile nu vă sunt familiare sau la chimie ați absentat ca mine, atunci putem rezuma simplu – Lemn Murat. Adică scufundat într-un oțet tare, ceea ce duce la acetilare, prin reacție chimică cu moleculele lemnului.

Cam așa ia naștere Accoya :

Accoya process

Formula chimică, pentru cunoscători este cea de mai jos:

Chimie pentru cunoscători
Chimia lemnului cu oțetul

Avem și în România distribuitori ai mărcii Accoya, care nu este o specie de lemn, ci un produs comercial, rezultatul oțetirii unui lemn rășinos, de regula Radiata Pine. Crește în plantații din Noua Zeelandă, dar nu doar de acolo se recoltează lemn certificat FSC. Are duritate medie și greutate de 513 kg/m cub. Prin procesul de acetilare, compania Titan Wood, londoneză, cu facilități de producție în Olanda a reușit să pună pe piață, cu un marketing adecvat marca Accoya. Se comercializează oriunde, este relativ scump, dar garanția de 50 de ani, tentează beneficiarii care nu lucrează neapărat după buget.

Accoya process

Alternativele ar fi lemn exotic, Meranti, Stejar, Afzelia, dar se presupune că investiția nu scade deloc. Accoya este accesibil relativ ușor, în forme primare convenabile și se prelucreaza ca orice rășinos.

Am scris despre Perennial Wood în titlu, un produs american similar, apărut înainte de Accoya. Procesul este similar, acetilarea lemnului este veche, de cca 90 de ani se știe oficial și documentat. Unele companii prezintă acest timp cu titlu – ” rezultatul a 80 de ani de cercetare” … când de fapt se referă la termenul scurs de la prima dată când se știe de lemn tratat cu oțet.

Revenind la Perennial Wood, povestea porneste de la Eastman, un gigant producător de oțet care furniza materia primă industriei fotografice. Oțetul stă la baza producerii filmului fotografic, ce se developa. Kodak cred că stăpânea această piață. Odată cu prăbușirea fotografiei clasice în detrimentul celei digitale Eastman s-a trezit cu o capacitate de producție inutilă la care trebuia să-i schimbe orientarea. Acetilarea lemnului i s-a potrivit ca o mânușă, însă CEO companiei a renunțat la promovarea pe mai departe a noului produs din lipsa capacității de a translata un model B2B către B2C. Perennial Wood există și acum, concomitent cu Accoya, însă se ocupă altcineva de producerea și comercializarea lui.

Accoya a ajuns să domine piața lemnului acetilat, dar nu este singura variantă industrială.

Aș face o singură remarcă vis-a-vis de o frază de pe site-ul oficial Accoya  „ Acetylation has been around for at least most of the 20th century. The problem is that it’s relatively easy to do it on a small scale, but very difficult to do large scale.”  Cum ar veni, în procese DIY este relativ simplu, mai greu e industrial.

Voi tratați lemnul astfel? Știați că aplicarea oțetului duce la schimbarea proprietăților unui rășinos în lemn protejat împotriva apei? Că insectele nu-l mai atacă?