Nu vezi toată ziua un brad și-un fag crescuți din același loc, îngemănați și totuși independenți. Fiecare dintre ei are rădăcinile petrecute peste ale celuilalt, iși trag seva din același pământ și s-au întrecut în drumul spre lumină. Fiecare a crescut drept, cu o mică distanță față de celălalt, relativ egali ca diametru și înălțime.

un brad si-un fag

Sunt copaci din specii diferite, dar aparținând aceleiași ramuri a evoluției, care ne-a luat-o mult înainte. Ramura arborilor, de când viața a apărut s-a dezvoltat în fazele primordiale ale vieții pe această planetă. În Copacul Vieții a speciilor, începând cu Darwin, cu teoria evoluției, un brad și-un fag sunt foarte apropiați chiar dacă unul este conifer iar celălalt foios. Animalele, insectele și celelate vietăți au mai mers împreună o vreme.

tree of life
tree of life

Mă duce spre filozofie imaginea surprinsă de Tibi, în Apuseni. Nu trebuie să fii tâmplar ca să observi, dar cu atât mai mult îți atrage atenția o astfel de apariție neobișnuită.

Sunt cele două specii cele mai recoltate legal sau ilegal, din România, ca volum total. Stejarul nu este și nu se taie volumetric atât de mult, chiar dacă valorile comerciale ale acestor esențe sunt diferite.. Se taie lemn, în neștiire, chiar dacă avem păduri comparativ cu suprafața întregii țări, proporțional egal cu Grecia – 30 %. Incredibil? Poziția Elveției mi se pare nepotrivită, aveam senzația de mai mult verde. Irlanda – 11%? Verificați datele Eurostat!

acoperirea tărilor cu paduri in EU

Căutând, deși mai bine îmi găseam altă treabă, am găsit o imagine cu răspândirea speciilor de lemn pe terioriul EU. Neverosimilă, mărturisesc! Link-ul către European Forest Institute.

European Forest Institute

Acolo unde sunt tonuri de roșu și ruginiu e lemn de esență tare, verdele este conifer sau foioase moi, ca mesteacănul. Abia se vede galben sau portocaliu. Oare chiar nu vedem sau nu știm realitatea? Stam pe un munte de aur și n-avem idee de ce altora le trebuie, pentru că nu știm că ei n-au. Aur verde, aur galben, aur negru tot mai puțin.

Un brad și-un fag stau îmbrățișați în pădurile noastre, mie mi-a strâns sufletul acea imagine. Bradul nu e brad, e molid, dar tot la fel de mult știu și mânuitorii de drujbe să facă diferența. Se taie Larice sau Douglas la rând cu molidul, bradul abia se mai găsește în realitate. Singura diferență pentru profani e că bradul are ace care nu înțeapă, molidul este aricios, poate măcar atât să se adauge la cultura generală a unei nații ce nu vede copacul de pădure.

Ieri am târguit cu Adriana mea să tăiem crengile uscate ale unui castan comestibil uriaș din curtea noastră, dar să nu-l tăiem de tot, pentru că se străduiește și lăstărește întruna, nu l-a doborât cancerul. Poate-l salvăm, cine știe, deși dealurile din jur sunt pline de cadavre ale altor castani. Sunt așa de mari încât nici să îi taie arborii uscați nu se încumetă oamenii.

Mă gândeam la maghiari și români cum seamănă ei cu un brad și-un fag la care am tot făcut referire aici. Sunt la fel, dar diferiți și se hrănesc tot din același pământ. Vrajbă nu-i de fapt, decât dacă se hotărăsc s-o facă, fără pricină reală. Pădurea-i mare, loc berechet.

un brad si-un fag
un brad și-un fag

Poate merită sa aruncați o privire și la alte gânduri:

Mercantilism – un mecanism ce l-aș aplica lemnului în România

România – nu mai cumpăra pesmet. Principiul, nu produsul!

Pădurea și lemnul din România în cifre