Am căutat în multe locuri informații despre glădiță sau roșcov încercând să înțeleg acest copac. La bunici la țară există un copac de circa 10-12 m înălțime despre care am reușit să aflu acum câțiva ani că este din soiul glădiță. I se mai spune roșcov sălbatic, dar există diferențe față de roșcovul cultivat pentru pudra de roșcove.

Vorbim aici de 2 denumiri în latină, pentru botaniști – Ceratonia siliqua contra Gleditsia triacanthos. Primul este cel cultivat pentru pudra, al doilea este preferat pentru garduri vii, din cauza spinilor. Despre primul n-am ce spune, nu intră în aria mea de interes.

Gladiță - roșcovDenumirea de Gleditsia provine de la Gottlieb Gleditsch, director la Gradina botanica din Berlin, mort in 1786. Citiți toată explicația pe forumul apicultorilor din Ardeal , prima postare din 2010 este doar începutul a 7 pagini de discuții, pe care le-am parcurs atent. Oamenii aceia știu ce vorbesc și mai folosesc și un ton plăcut. Unde mai pui că se și ajută reciproc.

Unu la mână, este un arbore din categoria celor de esență tare, inregistrat în limba engleză sub numele de Honey Locust. Locust sunt cam toți salcâmii, dar pentru vorbitorii de engleză salcâm înseamnă Black Locust. Denumirea de Honey ( miere) este disputată ca acceptare între mai multe forumuri și a trebuit să citesc mult până să găsesc răspunsul.

Gladiță - roșcov
coaja de pe trunchi, foarte asemănătoare cu salcâmul

Și salcâmul și glădița fac flori melifere, doar că albinele nu se duc la florile masculine, ci doar la cele feminine. Totuși Honey se referă la pasta dulce obținută din pisarea boabelor din păstăile acestui arbore, bună atât pentru consum uman, cât și furajeră pentru animale.

La noi se vând puieți, la prețuri decente, pentru garduri vii. Spinii pe care îi dezvoltă roșcov -ul în faza de arbust îl recomandă ca paznic pe delimitările dintre proprietăți. Dl Ruben Budău are în ofertă și salcâm și glădiță, intru frecvent pe pagina Fermei Barzani, în ultimii ani, de când i-am descoperit.

Plantat des și întreținut gardul din roșcov pare o barieră de nepătruns într-un timp relativ scurt, fără a concura cu alte specii de arbusti. După mine pare mai bun ca și carpenul, însă este mai mult utilitar, fără pretenții decorative. La terenurile de pășunat utilitatea ar fi reală, în contrast cu zona rezidențială de case din orașe.

Gladiță - roșcov - păstaie
păstaie de glădiță

Utilizarea în garduri vii a apărut căutând informații despre copacul acestei specii, nu mă gândeam că are o variantă de tufă. Eu așa l-am întâlnit prima dată. WoodDataBase oferă date despre acest lemn cu valori superioare stejarului de exemplu. Greutate mai mare la mc, rezistență la rupere mai mare, deformare mai redusă la uscare. Și totuși pare inexistent între lemnari, tâmplari, ingineri silvici.

roșcov comparat cu stejar

Momentul când mi-a atras atenția a fost în timpul unui documentar TV când a fost folosit ca pilon pentru cabană din pădure. Spunea un nene cu barbă albă acolo – ”Din glădiță verde poți să bagi pilonul direct în pământ, nu putrezește, nu se deformează.” Parcă vorbea de salcâm, așijderea se poate folosi și acesta, verde sau uscat, în construcții cu caracter tradițional.

M-am gândit că crește relativ repede, dacă mă iau după exemplarul de la bunici, avem un diametru de 60 de cm, în 20 de ani, pe un trunchi de băgat în gater de minim 6 m. 50 de bani costă bucata, se pretează la orice fel de sol, pirită, argile, nu este pretențios. Stabilizează pante, ceea ce mi-este un atribut extrem de drag. Poate reușesc să le explic băieților că pot băga drujba în ei, după ce au ei copii, la rândul lor. Pentru cherestea, desigur.

Gladiță - roșcov
Imagine din coroană, cu zoom, să se vadă păstăile.

Reiterez – 50 de bani bucata, bun de gard, crește relativ repede, melifer ( doar florile feminine), lemn dur, nepretențios. Păstăile sunt comestibile cu diferențe mici calitative față de pudra de roșcove din comerț. Zice-se că sunt mai bune ca și cafeaua. Poate într-un gard viu ar merita tuns aproape tot, lăsat tot la 5-6 m câte un exemplar să crească liber, ca pilon și ca copac de lemn.

Glădiță – roșcov sălbatic, spuneți-i cum vreți, mie mi se pare o opțiune neexploatată, ne-explorată. Greu a fost să pun cap la cap informațiile din atâtea locuri, totuși am bucuria să vi le împărtășesc, celor ce se bucură de cunoștere. Am inserat link-uri către zonele cele mai relevante din online.

Mă gândeam să scriu și despre Mărul Cailor – Osage Orange, dar mai încolo.

Zi cu soare!