Am citit undeva că aeroporturile aud ”Te Iubesc” mai sincer decât stările civile și spitalele aud rugăciuni mai curat rostite decât bisericile. Oricum, atunci când vorbim cu Divinitatea se numește rugăciune, când ni se răspunde suntem catalogați schizofrenici. Lipsa de repere morale, de caracter sau de conduită, plus nesiguranța și îndoiala de sine ne fac frunze-n vânt, la mila factorilor externi noi. Ascultăm povești despre eroi, ne plac pentru că nu regăsim între noi fibra morală pe care o admirăm interpretată de actori. Și ei sunt oameni, moderni, actuali, ce interpretează, puțini dintre ei au os în loc de cartilagiu pe locul coloanei vertebrale.

Evaluați diferența dintre același cuvânt MULȚUMESC spus de gura unui pomanagiu/cerșetor sau de gura unei rude către cel ce a donat sânge aproapelui său.

este vreunul sincer ?

Mulțumesc trebuie învățat de a-l spune sau de a-l primi. Diferența o face VALOAREA. Dacă această valoare este cuantizabilă atunci acel cuvânt devine desuet, gol, lipsit de substanță. Dacă ducând mâna la portmoneu, fizic sau simbolic, poți plăti contravaloarea acelui Mulțumesc atunci nu ai parte decât de simbolistică.

Am să revin la lemn, am să scriu iar despre acest material nobil, blogul stejarmasiv.ro este unul de suflet, închinat acestui material nobil. Dar ca lemnul, ce merită respect, considerație, îngăduință, aplecare și dragoste, tot așa mă refer la fibra morală ce ar trebui să fie ca lemnul, dar ce lipsește ăstei nații. Ar trebui să învățăm de la stejar să creștem și acum și peste 100 de ani la fel, indiferent de ce vânturi ne bat.

Se spunea la televizor zilele astea că după 1989, omul nou, modern nu a reușit să-și trăiască libertatea râvnită pentru că nu reușește să se dezbăreze de obiceiul de a primi. Primim ajutoare, materiale sau sufletești, pentru că nu avem o construcție solidă. Preluam modele de comportament sau de aspect fizic pentru că nu suntem siguri pe noi înșine nici interior nici exterior. Simt că parcă creșterea copacului uman român a fost cumva defectuoasă. Mulțumim pentru toate aceste supliniri ale propriilor neajunsuri, pentru propria noastră nevolnicie. Am fost de curând la un curs introductiv de spălat creiere, ce-i zice dezvoltare personală, de unde m-am întors scârbit, dezgustat, sictirit că oamenii nu mai au opinie. Am notat în minte că am fost singurul, care sincer, am dat răspunsuri pozitive la un așa-zis test, comparativ cu o sală de 15 oameni care numai nu-și scăpau ochii din orbite plângându-și de milă. N-ai cum fi potențial de creștere omule când tu ești o epavă.

AȘADAR MULȚUMESC SORȚII, CERULUI, MAMEI MELE, VREMURILOR, OAMENILOR DE LA CARE AM ÎNVĂȚAT VIAȚĂ ȘI SCOLI … CA SIMT ȘI CRED CĂ SUNT OM NORMAL !

Apreciez ceea ce se întâmplă aici, pe BlogalInitiative.ro fiind meritul atât al celor ce-l fac să funcționeze, cât și a celor ce contribuie ca această comunitate să existe. Suntem prinși în propriile noastre vieți, alergăm după bani pentru cheltuieli curente, încât interacționăm social tot mai puțin. Aici deschidem gura, vorbim, afirmăm, la adăpostul unui anonimat relativ, spunem crezuri. Poate șansa ne surâde și reușim să ne adunăm cât mai mulți cu limbile și mințile nescurtate. Și în 10 ani se schimbă ceva.

Și concursul acesta cu Brandul Mulțumirii inițiat de Kanal D a creat momentul perfect pentru a spune ce simt și cred.

MULȚUMESC !