Imi aduc aminte de cea mai frumoasa perioada a studentiei, cind lucram in discoteca Park Place din Timisoara. Am prins acea perioada cind discotecile erau de un lux opulent, departe de cluburile de azi. In acceptiunea mea diferenta intre un club si discoteca este faptul ca discoteca are ring de dans dedicat, pentru cei ce vin acolo, nu ma refer la scena unde danseaza animatoarele.

Partea frumoasa era ca chelner, ca bacsisul era “gras” consumatorii diversi, cu dare de mana. Aveau loc la masute si studentii, care faceau atmosfera si umpleau la refuz sala la orice ocazie cu reduceri sau in happy hour. Parterul avea loje de piele semicirculare din jurul ringului, unde se aduna protipendada si strainii, ce abunda in Timisoara dintotdeauna.

Conexiunea din mintea mea este intre mesele lojelor si mesele de bar, care erau cam instabile, sticla montata pe un cadru de metal. Cind numarul “Bosimanilor” era prea mare si ajungeau sa stea la aceste mese instabile, ne luam de cap la gandul ca sticlele de Jack sau Dom Perignon nu vor avea viata lunga in agitatia noptii.

Mi-as fi dorit atunci sa am masutele de mai jos, a fost primul gand pe care l-am avut cind le-am vazut prima data la fabrica. Strainii le apreciaza si sunt comandate “fara numar” la export.

Cu drag, de moda veche.

Masa bar, masa cu picior, mese bar, masuta cu picior
Masa de bar

Masuta lemn stejar masiv

Masa de bar, cu picior
Masa de bar, cu picior
Masa de bar, cu picior
Masa de bar, cu picior