Cândva, acest dulap din lemn masiv va deveni piesă de muzeu. Odată, nu mult timp de acum înainte, le veți povesti copiilor voștri, care s-au născut cu smartphone-ul lângă pătuț și au butonat ecrane capacitive pe tablete, inainte de a ști să scrie, că televizorul, cel pe care ei îl văd acum înaintea ochilor, subțire și plat, cu telecomandă și cu o mulțime de canale TV înăuntru nu a arătat întotdeauna așa, ci a avut un străbunic, care avea tub cinescop, care mergea pe lămpi, care nu avea telecomandă și care culmea … era alb-negru. Și culmea, incredibil le va suna copiilor, avea un singur post de televiziune, și absolut aberant  … nu-i așa? …. nu avea program toată ziua.

mobila din lemn masiv
Dulap din lemn masiv pentu TV

De aceea noi, părinții voștri, cei care astăzi părem din epoca de piatră povestindu-vă astea, pe când eram copii,  priveam minunăția doar seara sau duminica, în rest stătea închis într-un dulap din lemn masiv, ca o piesă de mobilă și doar bunica avea voie să-l atingă și să-l curețe de praf. Inimaginabil ar fi, privind la tehnica de azi, ca să le mai spui că avea și carcasă de lemn … povești, de adormit copii, asa e?

Mai jos și mai sus dulapul, pentru că veți avea nevoie cu siguranță de imaginea exemplificativă ca să nu păreți mincinoși.Vă rog să remarcați ușile cu balamale duble care permit deschiderea completă a ușilor, pentru a viziona întregul micul ecran, din orice unghi. Mic, că mic era. Un TV de 80 cm diagonală era visul fructelor acum 20 de ani.

Va trebui să le arătați … uite aici stătea TV-ul, așa se închideau ușile și vezi aici, în sertarele astea țineam casetele video VHS, și aici casetele audio, BASF și AGFA și aici walkman-ul Sony. Video-ul le va părea dovada clară cât de inapoiați au fost părinții lor și că era nevoie de un circuit pentru a vedea 10 filme, cu spaima de a nu fi depistați de Securitate ( o aberație după părerea mea) și de Irina Nistor care să traducă … Of… La naiba !!!

Cu drag, de modă veche.