Slujba este denumirea pe care am găsit-o ca să indic activitatea ce ne plătește facturile, însă viața fiecăruia este cu totul altceva, mai mult și aparte de activitatea profesională pe care o desfășurăm. Trăim vremuri în care descriem un om ca fiind director de bancă, polițist, constructor, agricultor.

Prea puține meserii sunt vocații, indiferent cât de bine le prestăm și cât de mult influențează profesia bunăstarea financiară. Mi-amintesc despre un om drag, aveam in jur de 30 de ani și care a detașat foarte clar pentru prima dată în viața cele două concepte. Radovan nu se vedea ca director pentru Europa de Est al unei firme mari din domeniul telecomunicațiilor, ci a spus că viata lui sunt caii și tot ce face la servici este destinat să îi ofere lui și familiei șansa să se ocupe de hipism în voie. Omul este arbitru internațional de echitație, copiii lui sunt campionii Cehiei de la acea vreme și soția se ocupă exclusiv de antrenarea lor. Toată familia îngrijea 4 cai, pe care îi dețineau și zilnic dedicau timp între școală și muncă acestei pasiuni.

Cunosc un proprietar de fabrică care adoră să cânte la vioară, un constructor și un agricultor care se ocupă de crame, un tehnician de multinațională care și-a cumpărat motocoasă Stihl să tundă iarba în jurul blocului și presează acest serviciu în zona rurală din jurul Băii Mari.

Am fost crescuți eronat, fără voie duși în această zonă care ne-a furat viața, oferindu-ne orientarea către profesie ca scop în viață. Ni s-a trasat drumul studii-slujbă-familie-pensie ca un traseu de ne-abătut ca orientare. S-a considerat că în afara acestor limite este periculos de deviat și micile bucurii cu care apucăm să ne delectăm în viață să fie apreciate, dar nu prea multe pentru că ne strică focusarea. Așa am ajuns să avem părinți debusolați la pensie, care nu mai știu ce să facă, rămânând fără scop în viață după ce copii cresc și-s pe picioarele lor iar întreprinderea sau statul le oferă libertatea prin decizia de pensionare.

Am norocul să înțeleg asta privind în jurul meu, la cei câțiva prieteni care aleg să depună efort și dedică timp unor activități ce sunt complet aparte de servici-slujbă. Realizez că sunt norocos să împărtășesc cu ei aceleași sentimente, ne ajutăm reciproc și facem planuri ce va urma.

Noi toți am schimbat locuri de muncă diferite, nu am fost ancorați într-o profesie decenii. Putem trăi confortabil între job-uri, dacă se întâmplă să alegem să nu mai mergem zilnic la program. Antreprenoriatul nu este singura cale spre libertate, se poate trăi liber și activând în zone cu program flexibil. Niciunul nu știu să dispună de timp de ridicat halbe sau de spart semințe pe canapea la televizor. Tocmai din cauza asta, viața pare frumoasă, după 40 am convingerea că savurăm alegerile făcute și ne bucurăm de reușite.

Am învățat de la un meseriaș în construcții că viața nu trebuie să ducă la pensie, omul a spus clar că el vrea să lucreze până moare. Da, chiar așa s-a exprimat. Are ritmul lui, își ia pauze când vrea, trage suficient cât să câștige bine de tot, nu trudește pentru că are minte și și-a optimizat munca, folosește scule și unelte, nu doar mușchi.

De ce să vrei la pensie? Dacă pentru a nu mai pierde timpul la slujbă și să poți face ceea ce își dorești, atunci ești de-al meu. Cu un venit sigur pe lună poți alege să nu mai trăiești ca să muncești, ci să muncești doar ca să simți că trăiești cu adevărat această viața.

Toate imaginile din acest articol le-am găsit azi dimineață, salvate în Google Photos, surprinse de telefonul meu în ultimele luni. Avem un grup de WhatsApp unde ne motivăm reciproc să mergem la lucru pe terenurile de care ne ocupăm, facem sharing de scule și utilaje, facem clacă. M-am bucurat să văd că articolul despre arsul scândurii are efect și am inspirat și pe alții să o facă.

gradina mea - Viața Adrianei este gradinaritul

Cabana de la livadă este proiectul meu de suflet căruia îi dedic mare parte din timpul meu, când se termină trebuie să trec la alt nivel.

cabana de la livada din Baia Sprie - viata

Tu cum simți? Ești mulțumit de viața ta? Ai decis să o trăiești într-un fel sau te duci cu valul și faci ce poți în condițiile impuse de alții?

Doar pentru că acest domeniu mi-e drag și îl cunosc pot afirma că cei care lucrează cu lemnul au cu 50 % mai multe șanse să fie mai fericiți, meseria fiind și bucuria din care își hrănesc sufletul.

Cine ești? Profesia sau viața ta te definește prin ceea ce faci din plăcere și simți pentru cei dragi?

Catalog mobila lemn masiv mese scaune stejar