Este de bonton ca sigla sau blazonul unei firme să fie imprimată pe toate ambalajele, iar podgoriile de renume folosesc în acest sens cutii din lemn pentru vin, livrând sticlele care conțin prețiosul lichid într-o manieră rafinată. Lemnul înnobilează oriune își face apariția, vom aprecia cu siguranță o cutie din lemn mai mult decât una din plastic. Chiar și Coca Cola a avut cândva guler alb ambalând în cutii de lemn micile sticle produse de un farmacist. L-au pierdut …

Lemnul nu este ieftin, cu siguranță efortul de a folosi astfel de ambalaje se regăsește în prețul sticlei de vin. Cunoscătorii știu aceste aspecte și le așteaptă din partea unor nume cu rezonanță și chiar plătesc cu ochii închiși pentru a beneficia de servicii premium. Aceste cutii din lemn pentru vin sunt atât de apreciate încât se vând ulterior cu prețuri deloc modice, dacă e să ne gândim că sunt în cele din urmă ambalaje. Partea frumoasă este că aceste ambalaje sunt bio-degradabile, refolosibile și nu poluează sub nici o formă.

Nu de puține ori, lemnul imprimat cu ștanța podgoriilor este recuperat din lateralele acestor cutii din lemn pentru vin și încorporat în piese de mobilier. Cutiile în sine sunt punctul central al unor piese de mobilier destinat cramelor de vin, particulare. Oamenii care dedică timp și bani unei pasiuni vechi de când omul a deprins meșteșugurile, îl onorează pe Bachus și ai săi furnizori, înconjurându-se de tot ceea ce iese pe poarta podgoriei.
Mi-e greu să nu fug cu gândul la Coin Perdu – din ”A Good Year ” sau la Spirit in the Bottle.
Cred că este vital să înțelegem valoarea pornind de la material, formă, design, conținut, condiții de achiziție, livrare, bucuria deținerii ca să putem trage linie și să deducem prețul pe care un produs îl merită. Nu se pot compara mere cu pere, sau din contră, plătim cât nu face, tocmai pentru că nu avem cunoștințele necesare unei achiziții. Produsele no-name, fără istoric, fără sursă concretă a provenienței, fără respect pentru beneficiarul final, comercializate doar pentru profitul intermediarilor nu au intrat încă în conștiința consumatorului român. Și aici sunt ferm, indiferent de produs, indiferent de zona categoriei din care face parte – alimentație, fashion, consumabile, bunuri de lungă și scurtă durată.
Plătim tribut unei perioade ce ne viciază de educație, ne minimizează ca indivizi unici, cu preferințe diferite și ne ”îndoapă” cu produse de scară largă, de volum imens, cu calități îndoielnice. Atunci când ajungem să criticăm costurile cerute de un meseriaș ce produce un ”orice” cu mâinile lui, comparându-l cu produse provenite din China, să zicem, îl desfințăm ca entitate și-l asociem cu neantul ce produce cu containerul, neinteresat să privească și să primească mulțumirea beneficiarului pentru care lucrează.
Ufff, mi-am dat drumul la vale, exprimând nemulțumiri, când de fapt intenția mea era să aduc în atenție conceptul reprezentat de aceste cutii din lemn pentru vin. Aș vrea că la finalul lecturii să rămâneți cu un sentiment pozitiv, cu idei și năzuințe de a întreprinde ceva, măcar o schimbare în mental.
Trebuie parcursă Valea Plângerii, adică un timp mort, sterp, fără rezultate comerciale notabile, până când aceste bune practici, promovate de companii ce se respectă și care vor să fie apreciate și totodată recunoscute peste timp. Marketingul și tradiția sunt foarte diferite astăzi ca și drumuri de parcurs, însă cei care reușesc să includă tradiția în marketingul lor au doar de câștigat. Durează ani, decenii, până când sigla unei companii este întipărită și asociată corect în conștiința beneficiarilor. Trebuie evitate greșeli și păstrată o conduită, însă rezultatele, chiar dacă nu sunt spectaculoase, sunt stabile în timp.
O sticlă de vin aparte am primit recent de la un producător care nu apare pe raftul niciunui magazin. Produce vin, cu pasiune, pentru consum propriu și pentru a-l oferi partenerilor, prietenilor, familiei. Omul respectiv, mai mult decât puterea financiară degajă un aer de liniște interioară, are o bucurie și o mulțumire, fiind conștient de privilegiul pe care a ales să și-l acorde sieși, în primul rând.
Nu contează că bei o sticlă de vin sau șampanie, nu contează că-ți place vinul alb sau vinul roșu, că folosești accesorii pentru vin dedicate, degustarea licorii provenite din struguri este un rafinament în sine, nu pasul premergător unei beții. Mi-a fost greu să înțeleg că delicatesele culinare nu trebuie servite în cantități mari. Nu poți să te bucuri dacă bei mai mult de două sticle de vin, dacă mănânci o roată de Parmigiano Reggiano sau condimentezi o salata cu conținutul unei sticle de Aceto Balsamico di Modena. Rafinamentul impune auto-restricții, impune răgaz și tihnă, degustare în loc de înfulecare.
Ufff … oare când vom înțelege?
Am găsit online imagini cu cutii din lemn pentru vin:







Am găsit online, cutii din lemn pentru vin , folosite, de vânzare pe Ebay:

Am găsit pasionați, tâmplari sau arhitecți care încorporează în designul lor elemente din aceste cutii.





Am găsit companii care produc, cum o face și Hobbs Design, piese de mobilier dedicate, pentru mobilarea cramelor și a pivnițelor, fabricate din metal. Rafturile acestor structuri sunt simplu și explicit chiar cutii din lemn pentru vin, refolosite, autentice.






Am fabricat la comandă pentru un producător de medicamente un produs simplu, un ambalaj din lemn, pentru promovarea unei doctorii scumpe. Ni s-a cerut sec – cutie lemn, de fapt au fost cutii din lemn, 4 la număr, așezate pe o taviță, oferite medicilor pentru a le rămâne pe birouri și să le amintească de produsul promovat. Am livrat atunci 400 de astfel de seturi, am convingerea că sunt și acum aceste articole promoționale tot pe birouri, nu s-au pierdut, și-și îndeplinesc rolul intenționat. Poate printre cititorii noștri sunt și oameni care dețin astfel de cutii, cine știe?

Să nu uit două idei frumoase :
1. mai tineți minte acea cutie cadou – facută de Doru Marin? Recitiți vă rog – Spirit in the bottle – rugăm moderație în solicitarea de dorințe
2. am produs, acum mulți ani o cutie din lemn pentru Picasso – Cutiile de lemn fabricate pentru magazinul Picasso din București
E clar, nu bat câmpii aiurea, există ceva, în cutiile din lemn, în ambalajele din lemn masiv, în eticheta, blazonul, vechimea și standardul impus de o companie care se respectă. Aceste modele de marketing nu vor muri, cu certitudine.
Dacă ați ajuns până la finalul articolului VA MULȚUMESC!
Înseamnă că am reușit să vă transmit ceva, un strop de inspirație, cu speranța că veți aplica-o!