Am aflat recent de Cuboro și mărturisesc că băiețelul din mine a simțit emoție la fel ca și atunci când vârsta mea se scria cu o singura cifra. Mi-amintesc că răsfoiam cataloagele Neckermann sau Otto și priveam îndelung la paginile cu jucării de pe la sfârșit, visând cu colecția de Racheta Cutezătorilor alături la minunile din acele imagini. Azi, am eu copii la rândul meu și nu mă satur de bucuria lor când îi prinde un joc nou. Cu Lego deja este perimată bucuria, dețin lăzi de piese și trebuie să-i trimit eu să se mai apuce de ele, să inventeze ceva.

cuboro

Despre Cuboro îmi vine să zic, fără documentare, că este joc educațional de la prima vedere. L-aș vedea în școlile Montessori, alături de alte jucării pentru dezvoltarea raționamentului. Are logică, elemente de fizică, creativitate și rezultat în timp scurt, astfel încât pentru copii cred că este un liant de sinapse și efervescență pentru neuroni. Fiind produs de o companie elvețiană, are un cost ridicat, cu greu se poate ajunge la o colecție de câteva sute de piese. Am descoperit pe internet că se caută Cuboro ”Gebraucht”, adică folosit. Ce poate să nu fie în regulă cu un cub de lemn de fag, de 5x5x5 cm, cu așa ceva aș începe și eu. Precizia la care le fabrică este de vis, am înțeles că sunt disponibile acum și variante de 10×10 cm, Cuboro XXL.

cuboro

Începuturile acestui joc sunt relativ recente, în vremea nașterii mele, sau a primului episod din Star Wars. Prin 1977, educatorul Matthias Etter a imaginat prima variantă a acestui joc folosind 6 elemente din argilă. Apoi firma Cuboro AG a preluat patentul și l-a prezentat pieței sub forma de Konstrito, în 1985. De atunci, prin recunoasterea internațională și promovarea la nivel global, rebranduire și organizarea de concursuri s-a ajuns la utilizarea numelui Cuboro Cugolino pentru acest joc. Prețul de cca 80-90 de EURO pentru un pachet de bază este cam piperat, iar achiziția unor seturi adiționale este un act de curaj financiar. Nu vorbim aici de ceva cu termen fantastic de lung de utilizare, iar dacă juniorii se plictisesc de el, parcă e greu de înghițit o astfel de investiție.

Oricum, ideea e că la noi, în România, nu se comercializează deloc. În India are o reprezentanță foarte puternică, la Istanbul, Paris, iar în centrul Europei de Vest, zona Italia-Elveția-Germania, îl puteți întâlni la tot pasul. Rușii l-au adoptat și apare în reviste, iar în online sunt multe informații în spațiul de limbă slavă. Până acum am stat cu ochii doar în vitrinele magazinelor de trenulețe, pe viitor voi fi mai atent șă le găsesc și pe cele de la Cuboro. Site-ul lor oficial este aici.

Cu 23 de milioane de vizualizări acest clip cred ca este cel mai apreciat pe Youtube.