Common Sense

Biblioteca de acasa

De multe ori, nostalgia bibliotecii bunicilor ma face sa imi doresc sa imbin imaginatia prezentului cu amintirile trecutul.

Imi doresc iar amintirea cartilor prafuite, cu pagini ingalbenite, descoperite in biblioteca bunicilor care dintr-un cotor cu titlu incitant se transforma intr-o lume fantastica deindata ce deschideam paginile si incepeam sa citesc. Prima data in picioare, cu uimirea descoperirii intiparita pe sprancene, mai apoi asezat pe vine, cu spatele lipit de biblioteca pana cind ma gaseau bunicii, mirati de linistea asternute de prea mult timp. Cartea citita, cu pagini reale, coperti scorojite si sunet de foaie intoarsa nu poate fi inlocuita de nimic similar.

Astazi, traiesc nostalgia cu gandul la momentul in care, casa visurilor ce are forme, pereti si incaperi bine conturate in mintea mea, sigur va avea un birou, cu peretii tapetati de rafturi de carti, cu o masa de lemn masiv, grea, ce inevitabil, in imaginatia mea va adaposti si fereca calculatorul departe de ochii copiilor ce mi-i doresc. As vrea pentru ei ca copilaria sa fie la fel cum am trait-o si eu, in pantaloni scurti si tricou, cu genunchii si coatele zdrelite de catarat in copac, de joaca si alergatura „pe afara”. Sa invete si sa isi deschida mintii lumile fantastice din paginile cartilor si nu din calculator. Sa caute pe ascuns o calea de-a intra in sanctuarul cartilor si literele sa se piarda in derularea filmului cu actiunea cartii pe care propria imaginatie il cladeste pe nesimtite.

In imaginea de mai sus va arat cum mi-as dori sa arate, si am increderea ca undeva, in anii ce vor veni, va prinde forma si in realitate. Rafturile de carti trebuie musai musai sa fie pana in tavan sa nu se vada pic de perete, colectiile sa isi aibe locul in ordine, fiecare saga sa astepte cautatorul s-o gaseasca. Pe biroul de lemn masiv sa fie o lampa cu lumina calda, la fel ca si cea cu picior inalt de linga fotoliul greu, cu spatar si manere tapitate. Sa miroasa a tigari de foi si vin vechi. Si ceai.

Asta imi doresc, asa visez.

 biblioteca bunicilor

5 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    ….. am sa vi si eu in casa aia ! cu siguranta am sa vin ! am sa mangai pe crestet fetitele tale cu ochi albastrii ! si am sa iti mai fur di rafturi cate o carte ! ( cand nu ai sa fii atent ) ..poate iti aduc si o felie de cozonac cu nuca daca esti cuminte ! 🙂 ! doresc casa asta pt tine ….biblioteca …. lampa ….copii …. linistea …caldura ….. pt ca stiu ca LE MERITI ! 🙂 …. OK OK ! NU AM SA FUR CARTI AM SA LE CER ! 😛

  2. #2 Comentariu nou

    ….. cat despre biblioteca …. vedeam in filmele vechi cum erau bibliotecile de genul acesta, cu scari pe roti care alunecau in colo si incoace parca mangaind rafturile ticsite cu carti …… asa am crescut si eu …. cu degetul in gura si visand la insule misterioase si domnite …si cavaleri ! …..INSULA MISTERIOASA ..a fost prima carte serioasa citita de mine .. eram in cls-a a II-a ….si de atunci incepand orice joc al meu implica si o pestera si un submarin si niste pirati ! 🙂 ….. am avut si o pluta cu care am navigat pe garla din spatele casei bunicilor ! 🙂 …ooooo de-ar stii sotul meu ce nevasta neastamparata si-a luat ! 😀 … in fine …. am impresia ca ma tot repet , insa nu stiu ce sa spun altceva ! e ca si cum toate cuvintele ar fi foast luate si folosite deja ! E SUPERB TOT CE VAD !

  3. #3 Comentariu nou

    Sunt si eu unul care incearca sa se apropie de activitatea asta si care de 2-3 luni este in faza de documentare. Ideea este excelenta , dar utilajele prezentate sunt aproape „jucarii” (fierastraul PROMA250 ara inaltime de taiere 80mm, adica ceva mai mult decat un traforaj electric). Putem sa prezentam fiecare idei si sa adoptam fiecare soulutii optime functie de ce vrea fiecare sa faca. Ar fi constructive si ideile despre ce sa facem cu utilajele pe care le vom achizitiona

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.