Un ciubăr din lemn

ciubar

Cea mai veche amintirea a mea legată de un ciubăr datează de pe la vreo 12 ani, când am fost în vizită în URSS, la neamurile din partea bunicului meu. Satul Slatina este pe celălalt mal al Tisei, paralel cu Sighetu Marmației. Chiar dacă de la Baia Mare până la Sighet sunt cca 70 de km, a trebuit să mergem pe la Suceava să traversăm granița, și să facem drumul dus întors de-a lungul frontierei, vreo 700 de km, pentru că nu era permisă trecerea pe podul ce funcționează acum ca vamă, la Sighet.

Am crezut că ajung într-o țară străină, dar am parcat în fața unei case care s-a revărsat de oameni vorbind tot românește, însă oarecum ciudat, ca în cărțile lui Ispirescu. E o română veche, fără îndoială inteligibilă, deși termenii sunt puțin deplasați. Eu eram cocon, am venit cu moșu’ și baba … adică copil cu bunicii lui.

Între acareturile din curte am văzut prima dată un volier și o cadă – ciubăr plină cu apă. Denumirea este mai puțin importanta, li se mai zice budane, zăcătoare, hârdău … fiecare zonă geografică le identifică diferit. Azi ciubăr pare că predomină, deși din punctul meu de vedere aș înțelege un ciubăr ceva mai mare ca o doniță, nu-i neapărat bute. Cel din Slatina era o bute, avea peste 2 m adâncime și o gură imensă.

Nu s-au construit din lemn aceste vase niciodată cu scopul de a fi piscine. Ocaziile în care dimensiunea și faptul că se păstrau pline cu apă până la utilizare, în domeniul viticulturii sau monturilor pentru horincă, erau speculate de copii năstrușnici ca să facă o baie sunt o cu totul altă poveste. La fel am făcut și eu, atunci prin ’88, cu vărul Dioca ( echivalentul lui Gheorghe la noi).

ciubăr Felder

Azi, găsești un ciubăr de lemn la aproape orice clădire cu aer de pensiune, care vrea să ofere turiștilor de pripas o ocazie să experimenteze senzații rurale autentice. De parcă țăranul se relaxa după prășit sau coasă într-un ciubăr. Habar n-au turiștii că scalda după ziua de muncă se făcea de pe prundul râului la ceas de seară, când e apa caldă și mișună țânțarii subțiri la glas.

Nu merge un ciubăr de lemn ca și loc de răcit burdihane pline cu cartofi pai la orice agro-pensiune. Trebuie contextul bine ales și amenajat ca astfel de instalații să dea bine și să fie apreciate. Sunt și variante cu sobă, care încălzesc apa, am scris de foarte mult timp un articol pe tema asta – Cadă de lemn pentru o senzație sălbatică de relaxare

ciubar din lemn cu soba

La noi se folosesc greșit, dacă am avea și saune și ciubere cu sobă ar trebui să avem și zăpadă 8 luni pe an. Dacă am fi pe malul mării și ar fi peste 20 de grade majoritatea timpului, ca-n Canare, ar merita piscine, dar nu suntem, și totuși se vând.


Pentru piticii mei am cumpărat o piscină gonflabilă, de 1 m diametru însă s-a dovedit nefiabilă, s-a găurit în ziua 3. Mă gândeam la un ciubăr, cu latura de 40-50 de cm, de cca 150 de cm diametru, care poate stoca apă pentru flori lângă grădină și poate fi folosit sub arșița verii, la adăpostul unui umbrar, de copii, să se scalde. Adriana mea îi poate avea sub observație și apa îi poate da răgaz să grădinărească.

Se vinde online doar varianta pentru turiști, la prețuri … considerabile, cu diametre mari.

Felder si Ciubăr

Am dat peste filmul celor de la Felder, cu construcția unui ciubăr ca demonstrație a capacităților sculelor multifuncționale și mi-a răsărit ideea construirii în regie proprie. OLX-ul e plin de oferte de freze pentru doage de ciubăr. Cele cu coadă de 8 mm sunt jucării, nu ”duc” 100 de ml de frezaj așa ușor, se montează pe freze mici de banc. Le veți găsi pentru canoe, ei nu fac cu acestea ciubere din lemn.

Flute and bead e doar o variantă a denumirii pentru îmbinare, în engleză.

Am socotit așa :

  • 150 cm diametru și 50 cm înălțime
  • suprafața totală de lemn, cu grosime de 30 mm ar fi de 2,4 mp doagele, 2,25 mp fundul și 2,25 capacul – adică sub 7 mp de lemn
  • nu e ok molid sau brad, trebuie lemn de douglas, larice sau thermowood. Salcâmul ar mai fi o opțiune, despre arin era o discuție, însă putrezește repede afară, rezistă bine doar complet scufundat sub apă. Nu cred că stejarul ar fi bun, mă tem că lucrează prea tare.
  • feroneria se poate construi cu câteva puncte de sudură și piulițe, platbandă zincată și bară filetată
  • freze – setul de plăci amovibile 50 de lei sau 1000 de lei freze pentru ax de 30 mm – set concav convex
  • am calculat doar prețul materialelor și estimez cca 10 ore de muncă

Un mc de cherestea cu grosimea de 25 mm are 40 de mp. Se calculează pierdere 50-60 % din volumul brut neprelucrat, pentru o selecție riguroasă. 14 mp înseamnă 1/3 mc de cherestea. Nu se pierde tot lemnul dintre 7 și 14 mp, mai rezultă elemente care chiar dacă nu ajung doage de ciubăr, se pot folosi la alte proiecte.

Dacă e salcâm, la prețurile de azi, mai 2022, ar costa cheresteaua cca 750 de lei. Din Douglas cam la fel, din termowood estimez undeva la 350-400 de euro.

Mi-am salvat imaginile de mai jos ca variantă de urmat la profilul frezat pe lateralele doagelor – staves le zice în engleză. Nu cred că varianta cu convex și umăr e ok, din punctul meu de vedere pentru o asamblare simplă trebuie fără umăr. Etanșeitatea la apă cred că ține mult de exactitatea îmbinării, trebuie mizat și pe umflarea lemnului.

Urmează să-l bat la cap pe prietenul meu tâmplar să văd când are timp de nebunia mea, dar cred că sub 1500 de lei o să fac un recipient din ăsta, pentru zile însorite, capabil să rețină apa, fără să curgă ca o stropitoare.

Voie bună, tuturor!

Din aceeași temă a vorbirii este și Valtoarea – tehnica populară de spălare a hainelor – e tot un ciubăr, însă completat cu tehnică populară. Să vizitați Maramureșul și să mergeți la Chiuzbaia, înainte de Baia Sprie cum urcați Gutinul.

15 poze au fost adaugate la acest articol.

Vezi galeria →

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.