Cutia postala care înfrumuseța casa scării, poarta de la drum, ușa de la intrare în instituții, nu mai prezintă importanța pe care o avea mai demult, mai ales în rândul nostru, al celor care comunicăm scriind la taste, nu pe foaie. Și cu această transformare, au dispărut și cei care le fabrică, care le decorează, care cumințesc lemnul să-l transforme într-o bijuterie pentru bucuria noastră vizuală.

cutia postala

Oricând merg într-o locație nouă, în vizită într-un bloc unde n-am mai fost, prima imagine despre locatari mi-o construiesc uitându-mă la cutiile poștale. Cel mai mult mă distrează cele din tablă cu lacăt, îndoite într-un capăt jos încât să poți lua plicurile din poștă fară a mai deschide lacătul. E semnul că nu mai primim lucruri secrete, doar facturi. Și cine se joacă să ne fure din cutia postala facturile?

Ultima dată când am primit ceva frumos în poștă a fost cartea ilustrată de la Sezi, despre care v-am povestit aici. Sincer, am fost chiar surprinsă că a venit cu poștașul, nu cu curierul, îmi ieșise asta din obișnuință.

Imaginile din filmele americane cu case și peluze întinse mai păstrează vii cutiile poștale mari, cățărate în vârful unui picior de lemn, nouă ne place să le punem pe garduri ori să le prindem în pereți.

cutia postala

cutia postala

Am descoperit recent o daneză ( Eveline Bervoets) mutată din Olanda în satul Breb din Maramureș, care, inspirată de viața la țară, pictează cărți poștale minunate și pe care le vinde online. Nu știu dacă aveți acest obicei, dar eu cumpăr cărți poștale și le păstrez pentru mine, nu le trimit. E păcat, și-ar trebui să ne surpindem apropiații trimițându-le mici mesaje scrise cu drag. Îi încurajăm astfel pe acei artiști care lucrează să redea într-un mod frumos lumea din jur. Artele, făuritorii lor, trebuie să se susțină unii pe alții!

Cu drag de răvaș vesel!

cutia postala

cutia postala