Cand mergi spre Sighetul Marmatiei, pornind din Baia Mare, poti fie sa strabati serpentinele de pe pasul Gutin si sa treci prin Mara si Iza, fie sa o iei pe la Cavnic, pe linga partiile de schi, apoi prin Budesti, unde gravitatia nu functioneaza si UNESCO detine in patrimoniu una dintre cele mai frumoase biserici de lemn. Oricum ar fi drumul, undeva tot se aduna caile spre Sighet. Si acolo e Ocna Sugatag. Localitate cu aer provincial, fosta exploatare de sare, actualmente pozitionata pe turism.
Aici ii buba, dragii mei. Nu ma pot abtine sa-l parafrazez pe un fost contemporan ce spunea ca nu putem zugravi ce a construit taica-sau. Bazinele cu apa sarata si spatiile de cazare din jurul lor ar trebui sa fie azi o mina de aur, datorita proprietatilor curative de notorietate. In timp ce intreprinzatori mici privati incearca sa faca un ban, mic totusi comparativ cu potentialul adevarat, fostele investitii de stat sau a companiilor miniere, tot de stat, aproape putrezesc, caci fiind din lemn nu pot rugini. Intre spatiile vechi de cazare, neutilizate si abandonate, au aparut, inghesuind un sat de vacanta cu casutele de lemn, alte casute, case sau vile, tot din lemn a unor oameni ce vor sa beneficieze de locatie si pot investi intr-o constructie cu utilizare temporara.
Sirurile cu casutele de lemn ce-au apartinut industriei miniere ori diverselor intreprinderi ale Epocii de Mult Apuse sunt locuri în cred ca multi maramureseni s-au bucurat in perioada de acum doua decade. Doar cele apartinand azi unei reminiscente a fostului IPEG mai functioneaza si ofera gazduire in conditii decente. Pretul unei nopti de cazare e derizoriu, 15 RON/persoana/noapte și condițiile sunt cu puțin superioare unui cort, daca considerăm patul, curentul și frigiderul, bașca televizorul.
E pacat, de-a dreptul injust, ca interesul local, nu prevaleaza inaintea celui individual si nimeni nu a reusit sa adune spiritul comunitatii „laolalta” pentru un efort comun ce ar fi cu atat de mult in beneficiul locuitorilor si a zonei Maramuresului. Casutele de lemn au fost acolo demult și mai sunt și acum, doar oamenii s-au schimbat și azi mai trăiesc puțini dintre aceia ce cândva le însuflețeau, dar dintre acei puțini, tot mai sunt o mână de oameni care revin constant.
Imaginile cu casutele de lemn din Ocna Sugatag
Cu drag, de moda veche.
