De imediat o luna ma tot plang de temperaturile ridicate care se inregistreaza in Romania, și deapăn imagini de pe Internet, căutând o casuta de vara. Oricat incerc sa imi amintesc, nu cred ca in tara noastra au mai fost atat de multe grade celsius, pe o perioada asa de indelungata de timp. Ajungem să nu mai avem ierni adevărate, cu nămeți de 2m. Parcă nici 4 anotimpuri nu mai sunt, ci doar veri prelungite, cu trecere dinspre și înspre o primăvară/toamnă scurtă. Iarna adevărată nu se mai arată, săniuța e doar de domeniul poveștilor.

Ma topesc azi, dar din doua motive:

1. Din cauza căldurii

2. Mă topesc dupa o casuta.

Aș evada din apartament, aș fugi la o casuta de vara unde să mă afund într-un șezlong, cu o carte și o limonadă uriașă. O casuta atat de frumoasa, incat daca as locui in ea pe perioada verii, cred că cu siguranta as uita cat de mult nu imi place caldura.

Casuta asta de care va vorbesc vine la pachet cu mare, cu nori, cu raze de soare, cu iarba verde si cu multa relaxare. Daca as locui aici, nici nu as sti unde sa imi petrec timpul:in casa, la fereastra, afara, pentru ca oriunde as sta,as adora privelistea.

Ma uit la fotografii si visez cu ochii deschisi sa raman izolata in aceasta casuta, macar o vara din toata viata mea.

cabana munte

cabana munte

cabana munte

cabana munte

Imaginile mă inspiră, fiecare set de fotografii cu casuțe parcă mă îndeamnă să sper că odată voi avea ceva similar. Mă îngrijorez că preferințele mele sunt tot mai diverse și va trebui să aleg, fie o casuta de vacanta rustică, fie casa pe lac, fie prețuirea tradiției și renovarea unei casa pentru nepoți.

Cred că am realizat că viața e făcută să fie trăită, să renunțăm la împlinirea excesivă materială, învățând suficiența. Când atingem pragul critic peste care nu mai râvnim la nevoi de bază, ci le avem acoperite să ne oprim și să alegem să trăim, cu adevărat, pentru bucuriile noastre, pentru visele neîmplinite.