Odată cu avansarea tehnicii s-au schimbat și metodele de lucru, însă calul si magarul nu merită uitate măcar din prisma amintirilor. Știam o poveste care lega cele două animale și în care măgarul căra toate greutățile, iar calul era privilegiat să nu ducă nimic în spinare. Măgarul s-a rugat să fie ajutat, dar calul s-a considerat superior și a refuzat. Finalul moralei este că atunci când calul si magarul nu cooperează, la moartea măgarului calul ajunge să care singur toate poverile și în plus și pielea măgarului pe deasupra. Nu există neapărat o legătură cu pseudonimele sub care uneltele manuale cu denumirea de Horse și Donkey fac parte din meseria prelucrării lemnului, dar nu m-am putut abține să nu fac conexiunea cu povestea.

”Shaving Horse” este denumirea sub care englezii cunosc banca pe care se prelucrează lemnul prin așchiere folosind o unealtă – drawknife în engleza, tradus la noi prin online ca cuțit tragere drept sau curb. Problema termenilor regionali am avut-o și la Froe sau cuțitoaie, și nu m-am edificat cum se spune de fapt. La Cătălin Sorescu în magazin îi spune cuțitoaie la unealta drawknife. Spațiul englezesc este plin de soluții, scheme și reproduceri ale acestei unelte, a Shaving Horse -ului ( ca să forțez exprimarea, care la noi mai are legătură doar cu șindrila sau șița. Știu că meșterii care prelucrează învelitori de lemn, folosind calul și cuțitul de tragere subțiază șindrila și îi fac ”cioc” eventual.

Poate vă suscită interesul și găsiți oportună ideea de a vă utila cu o astfel de unelată, chit că se pretează pentru dulgherie sau sculptură mai mult decât pentru tâmplărie.

Măgarul din povestea uneltelor este o sculă mai rafinată, destinată decupajelor care azi se fac folosind o mașină de traforat. Intarsiile de demult erau făcute folosind un ”marquetry cutter’s donkey”. Am scris despre intarsii și am avut și atunci curiozitate metodei prin care se puteau realiza finețuri atât de elaborate fără CNC sau mașini electrice. Pentru măgarul ebenistului nu sunt atât de multe referințe, dar poate cei care apreciază metodele vechi l-au mai întâlnit.

Sper doar să nu uităm, mă bucur când găsesc astfel de materiale și sper să bucur la rândul meu cititorii acestor pagini. Unele articole, cum este cel despre calul si magarul din prelucrarea lemnului, de astăzi, poate sunt doar din capitolul ”Știați că?”. Am convingerea că nu doar deținători de ateliere de prelucrarea a lemnului, sub orice formă ar fi, citesc aceste pagini ci și oameni care-și îmbunătățesc cultura generală.

Diacriticile nu ajută mediul online românesc întotdeauna, iar omisiunile unor codițe sau căciulițe sunt făcute cu bună știință, chiar dacă nu arată bine.

” Calul si magarul ” în imagini

Cu drag, de vremuri demult apuse.