Am construit acum 10 zile buda din curte.

Și dacă d-na arhitect Laura Zaharia s-a exprimat favorabil privitor la acest demers premergător evenimentului Workshop – Casa cu clăi, atunci însemnătatea realizării lui trebuie neapărat marcată cu un articol. A fost liniște o perioadă pe blog, am publicat rar sau deloc pentru că am fost implicat într-o sarabanda de evenimente. Protagoniștii provin din zona evenimentului de restaurare a Casei cu clăi, despre care am scris anterior și am dat seamă aici – Casa cu clai – raport final de omenie altruistă pentru casa de lemn din Maramures

Ne-am fi dorit să fie prezenți toți cei invitați să guste din guiașul făcut de Nea Nicu cu mare pricepere. Am pregătit mese pentru 25-30 de oameni și am lucrat la buda din curte pentru a asigura evenimentului decența minimă, chiar dacă spațiul este în aer liber, fără utilități. Pentru orășenii neînvățați cu viața la țară le recomand să asculte Pasărea Colibri ca să se pregătească sufletește pentru traiul fără condiții de confort ocțidental.

Ziua de vineri, 11 august, a fost una foarte haioasă, am început cu Adriana mea prin achiziția lemnului necesar care a dus la 500 de lei, doar grinzi și scândură. Mașinării electrice și holzșuruburi dețineam, iar munca nu se contorizează, fiind în interes propriu pe termen lung. Planul a fost simplu, pe un petic de hârtie, schițată în linii mari forma și soluția constructivă. Am ales să nu săpăm groapă, iar colectarea reziduurilor se face-ntr-un recipient plin cu rumegus, apoi iar rumegus, peste, să nu miroasă. Asta ne permite să mutăm buda din curte dacă ni se va părea că nu-i bun locul, momentan este amplasată pe cărămizi, într-o poziție provizorie.

Adrian Cramăr m-a surprins în seara dinainte cu un dar neașteptat, așa că azi dețin o …. tot Katana sau Hayabusa îmi vine să-i zic, însă numele ei e Oyakata, marca Silky. Voi scrie despre ea, separat un articol.

Bazându-mă pe entuziasmul soției și pe cunoștințele de dulgherie cu care japonezii au fabricat scula manuală, ne-am apucat de dimineață să croim scheletul pentru buda din curte, la adăpost de soare, în interiorul casutei de la livadă. Pe la vremea amiezii s-au arătat și românii dezrădăcinați, ca să completăm cu încă două nații colaborarea muncii la produsul final miraculos, ce urma să deservească o cohortă de invitați, a doua zi.

Declar cu inima pe suflet, pardon … cu mâna pe inimă, că munca în echipă a fost de tot deliciul și m-am bucurat fantastic să meșterim alături de Adrian, Simon, Andu și Martin. Deja eram 6 oameni, iar Adriana mea nu lăsa din mână Oyakata, de drag ce prinsese de ea. Așadar, am plecat 4 baieți să facem mesele cu bânci pentru poftitorii de guiaș și l-am lăsat pe meșterul dulgher să se descurce cu ucenica lui. Ne-au chemat doar când a trebuită scoasă structura afară, pentru a fi poziționată la locul de utilizare și unde ne-am ocupat cu toții de croit scândura cu care am învelit-o și acoperit-o. Buda din curte, desigur. N-am reprodus niciunul dintre planurile prezentate anterior în articolul Buda în curte, forma finală de acum este una pe care băieții mei au catalogat-o ca fiind baie. E drept, puteam poziționa doua capace de WC în tandem, însă nu le găseam utilitatea.

Filmările time lapse îi aparțin maestrului de ceremonii Simon Cramar, cu care vă invit să luați legătura în momente ce necesită fotografiere și filmare. Prezenta lui cu tot arsenalul de zâmbete și voie bună este bonus pe lângă serviciile prestate.

Atunci când am aflat că fericirea constă în calitatea relațiilor umane pe care le ai de-a lungul vieții s-a dovedit în timp pe deplin adevărat. Zilele petrecute în compania clanului Cramăr au fost de-a dreptul încântătoare. Aveți o curățenie sufletească rar întâlnită, fără miștocăreală, fără pierderea zambetului, chiar dacă efortul depus s-a terminat odată cu lumina soarelui

Oameni buni, plecați în lumea mare, să vă meargă bine oriunde vă aflați și-n tot ce faceți !