Cred că Bogdan, cel care mi-a trimis acest email prin februarie, când ningea, e cam tot la fel de înalt ca mine. Am constatat că tot mai mulți tâmplari pe care îi întâlnesc sunt înalți peste medie. Poate ca să ajungă mai ușor cu brațele când lucrează. A rămas emailul marcat Unread ca să nu-l pierd și este printre puținele feedback-uri primite direct, pentru și în urma publicării articolelor pe Stejarmasiv.ro Am ales sa-l reproduc integral, cu laudele pentru noi din lipsă de modestie falsă, pentru că sunt convins că facem o treabă bună și onestă în spatele tastelor de aici. La fel, când am scris despre Ghildă, sunt mulți care au vibrat și au răspuns pozitiv la această idee. Chemare și intenție există, materializarea este un fapt mai dificil de parcurs, dar baza fondarii se pare că are consistență.

Ceea ce descrie Bogdan ca sentiment de refuz a plecării din țară am simțit și eu la Timișoara, când terminam facultatea. De aceea mai este un punct comun care mă leagă de el și disponibilitatea lui pentru clacă mă face să cred că are o altă înțelegere pentru conceptul de ajutor benevol, interacțiunea dintre oameni și sentimentul de comunitate. Era să adaug imaginile trimise de Bogdan la articolul – Fatada exterioara din lemn – placare tip board siding – însă am preferat să separ cele două subiecte, iar articolul de față este mulțumirea mea pentru Univers că mi se confirmă că mai sunt oameni buni, ce pot produce schimbare. Poziționarea și crezul într-un sens pot produce schimbare, chiar și în lipsa acțiunii directe.

_________________________________________________________________________________________________________________

Siding si poveste de la Bogdan
Siding si poveste de la Bogdan
Pornind de la o discutie de pe grupul Woodworking Romania de pe Facebook, am ramas dator cu niste poze. Sunt si ele atasate mai jos, dar pana acolo am sa profit de ocazie sa te felicit pentru situl pe care l-ai creat si toata treaba de acolo. Mi se pare un lucru excelent, am urmarit cu oarece intreruperi articolele de acolo, iar de curand am ramas indragostit de biroul ala. 🙂 Si mai cred ca ideea de-a aduna oamenii intr-o ghilda de lucratori in lemn e stralucita. Dificil de adus din lumea ideilor pana aici jos in cea a faptelor, dar e o cauza pentru care merita luptat. Si cred ca s-ar gasi destui sa lupte pentru ea. La fel cum se vor gasi chiar mai multi sa dea cu pietre. Deh, ca-n viata.
Am zis ceva si despre o poveste. Pe scurt, sunt unul din oamenii aia (cred ca e un mic trend demografic) care au hotarat ca decat sa plece din tara, si decat sa se-nghesuie in oras, mai bine se trudesc pentru o viata curata la sat. Asa ca mi-am lasat Timisoara natala in urma, si m-am intors in satul bunicilor din judetul Cluj, la poalele Vladesei. Dimpreuna cu sotia (caci fara femeie, ce e barbatul?) ne-am apucat sa renovam casa batraneasca, construita din barne de rasinoase acum vreo 75 de ani. Dupa 3 ani de reconstructii as zice ca i-am dat o viata noua (cel putin la interior), transformand-o intr-un camin calduros… 
…pana cand a venit iarna si am realizat ca fara izolatie n-ajungem departe. Asa ca iata-ne inapoi la “siding”-ul de la care am inceput 🙂 Pozele de mai jos sunt din târnaț, care a jucat rolul de “proof of concept”, urmand ca dosul casei sa primeasca acelasi tratament daca ne mai rabda iarna un pic. Dupa cum se observa, lipsesc atat finisajul (probabil un bait, inca deliberam) cat si trim-ul la margine si in jurul ferestrei. Si aici inca discutam o tema a casei care sa influenteze toate elementele decorative (misiune grea, as vrea sa pastrez si specificul local dar sa si inovez…).
Atat din partea mea, dar sper ca la primavara sa apucam sa ne cunoastem, in mod ideal la claca aia de care ziceai. S-avem timp, putere si intelepciune, si le-om dovedi pe toate.
Sanatate,
Bogdan
_________________________________________________________________________________________________________________
Ti-am scris Bogdan, recent, însă sper că nu ai timp să citești emailuri și să navighezi online prea mult, prins cu munca pe afară.
Acum merg și eu la grădină, am de plantat roșii, cam târziu, și de lucrat cu coacăzul.
Spor la treabă să aveți, toți cei care munciți cu palmele.