Arderea scandurii pentru protejarea de intemperii, ca tratament cu costuri scazute este alegerea pe care am făcut-o pentru peretele exterior al cabanei de la livadă. Am menționat de mai multe ori acest demers la care Adriana și cu mine suntem înhămați ( de bună voie ) de peste 2 ani. Abia așteptăm să fugim de la birou catre livada unde ne consumăm energia și unde mintea se curăță de toate supărările produse prin efort intelectual.

NU vreau să creadă nimeni că facem calcule mintale supraomenești, vreau să promovez ideea de muncă fizică ca și terapie de deconectare pentru munca de birou. Am scris de nenumărate ori că nu găsesc o alternativă mai plăcută decât cea oferită de plăcerea lucrului fizic. Îngrijim de plantația de coacăzi, tundem iarba și curățăm gardul viu și de peste 1 an meșterim la casuța din lemn cu destinație de magazie.

arderea scandurii
munca in echipa din 14 august

Arderea scandurii este foarte frumos explicată de d-na Mihaela Radu în Revistadinlemn.ro iar partea practică este descrisă mai jos. Am început documentarea despre arderea scandurii sau Yakisugi cum este mai usor de găsit pe Youtube citind și vizionând filmulețe cât mai multe. Adriana s-a împăcat greu cu ideea ca scândura va fi neagră, însă azi nu s-ar mai întoarce la o altă variantă. Avem de închis cca 50 de mp de fațadă ventilată cu scanduri de brad/molid în sistem siding exterior, o alegere cu parfum american.

M-am temut de această parte, și am căutat să mă informez din toate părțile. Am ezitat și din cauza nesiguranței, cu gândul că odată arsă scândura nu va fi ca-n filme, ca și cea văzută pe site-urile de profil, că nu o să reușesc să fac o treabă bună, că nu știu cât de mult trebuie arsă ori curățată. Simon Cramar, meșterul de imagini de care v-am pomenit referitor la colaborarea multinațională din articolul –Buda din curte – colaborare română-canadiană-belgiană – a venit atunci, în mijloc de august direct după o operațiune similară unde a ars scândură pentru un proiect în Belgia. A fost și Adrian Cramar lângă mine, și m-au încredințat că nu-s nebun, că se face frecvent prin alte părți ale Europei, mai ales în nord și că rezultatul este funcțional. Atunci am ars 20 de scânduri ca test și le-am curățat ca să avem cu ce lucra când montăm efectiv, învățând de la familia Cramar pașii în practică. Am apucat atunci să punem doar 10 buc, prinse cu suruburi de inox pentru exterior și mi-am dat greața, am renunțat la griji și am căpătat încredere să merg mai departe pe acest drum.

Weekendul acesta, doua zile, cu o echipa numeroasă de doi oameni, Adriana și cu mine, am reușit să finalizăm tot procesul de tratament cu foc al lemnului. Scândurile au 3 cm grosime, 5 m lungime și 15 cm lățime, sunt bine uscate după 5 luni de stat la șipcă și s-au ars ca la carte. Consoarta spune că am fost prea insistent însă am vrut să mă asigur că focul chiar a pătruns bine și că perierea cu perie de sârmă nu va îndepărta cărbunele format în totalitate. Culoarea finală este un brun închis, înnegrit de uleiul de in aplicat repede, pe lemnul cald.

Arderea scandurii – din procesul real

M-am dumirit repede cum merge arsul și după câteva scânduri arse in plan, așezate una lângă alta, mi-am amintit de recomandarea lui Simon de a le pune in tunel, ca sa cresc eficiența arderii. Aveti în cele doua filmulețe efectul pentru arderea scandurii în cele două formate. In tunel se formeaza o flamă mare, întreținută și de particulele de lemn ce ard plus că și gazul arde complet. Viteza de ardere și temperatura sunt mult mai mari. Oricum, trebuie revenit și ars ulterior si parțile unde nu a ajuns flama, plus ambele borduri ale scândurilor.

Curățarea după arderea scandurii, cu peria de sârmă este o treabă foarte murdară, la sfârșitul zilei aveam funingine peste tot, amândoi. Am profitat de faptul că lemnul este fierbinte, și imediat după curățare, Adriana s-a ocupat să-l dea cu ulei de in sicativat. Nu cred că este cel mai bun ulei de care dispun, însă este cel de care am în cantitate mare și aplicarea la cald a făcut ca uleiul să pătrundă adânc. Dacă puteți aplica uleiul cald e și mai bine, însă pentru evitarea autocombustiei, frecventă la uleiul de in, am preferat să nu-l încălzesc.

Voi aplica ulterior montajului pe tot lemnul ars ulei de la Woca, ulei pentru pardoseli exterioare compus din ulei de tung combinat cu alte uleiuri vegetale și minerale. Soluția aplicării va fi cu pistolul cu aer comprimat, diluând puțin cu white spirit, ca să treacă prin duza mai usor și uniform.

Am să fac la un moment dat un compendiu despre întreaga construcție, dar tot ce pot spune până acum este că m-am bucurat de tot parcursul ridicării acestei casuțe. Am avut parte de ajutor din partea prietenilor ce iubesc lemnul poate mai mult decât mine. Am cunoscut oameni și am legat prietenii frumoase și am aflat că undeva fără știrea oficială a celor care ne conduc destinele la nivel politic se formează o pătură de oameni neîncorsetați de neputințele traiului cu sau în această schemă de funcționare a societății civile. Oameni care sunt off grid, care gândesc siguri, care sunt deschiși și receptivi la nou, oameni cu suflet mare, capabili să dăruiască fără interes. Se constituie o masă care la momentul când va atinge numărul critic va influența mersul acestei țări fără să vocifereze. Nu vor fi manipulabili, nu vor fi de vânzare, nu vor reacționa la promisiuni sau la scandalurile generate de media. Nu sunt influențați de TV ori publicații sau apartenențe politice, ci doar de convingeri proprii întărite de experiența reală. Mă alătur lor, ținem legătura, om cu om, fără o formă de organizare. Suntem cei ce aparțin de bunul simț, cu un sentiment de datorie și responsabilitate față de noi înșiși și de generațiile ce vin. Selectăm atenți ce ni se servește, discutăm și înlăturăm ca lemnul putrezit elementele ce ne conturbă. Se va schimba ceva cu siguranță, poate doar mai trebuie să treacă 10-20 de ani. Și vor trece, cum au trecut și ultimii 27.

Cu drag, de oameni buni, nu de lume.