Sărind de la una la alta, legat de lemn, mangal și gratare

Articolul de astăzi despre mangal este doar o înșiruire de clickuri care m-au dus sărind dintr-un loc într-altul pe online-ul ăsta mare. Mi-a plăcut atât de mult încât stau de multe ori și mă mir cum de se poate cineva plictisi de a descoperi lucrui noi, de a învăța și de a construi pentru propria cultură generală o bază tot mai solidă, preferând berea și televizorul ca relaxare.

Pornesc de la Adi Hădean, un maramureșean de-al meu pe care-l stimez pentru caracter și pentru ceea ce face în domeniul culinar. Multe preparate mâncate la noi în familie sunt punerea în fapt a rețetelor citite pe blogul lui.

Găsesc asta, publicată pe wall-ul lui, pe Facebook:

Încep să mă uit la imaginile publicate de Adi recent și dau de asta:

Bine bine, mangal de bocsă, adică ce e ăla? Că e cărbune înțeleg, la ce se folosește -la grătare-, denumirea e haioasă, se fac comentarii la imagine, toate șugubețe, dar mă macină întrebarea ce e mangalul de bocșă? Copy/paste la google și mă luminez când găsesc pe blogul dr. Peter Lengyel explicația, ce zăcea latentă undeva în amintirile copilăriei mele, localizată vis-avis de Romplumbul din Ferneziu, unde toți cei ce aveți peste 3 decenii de viață vă aduceți aminte ( cu condiția să fiți băimăreni) că fumegau niște movile.

Pfoai, am văzut acele movile, dar nu știam că mangal se numește, stiam doar că huilă și lignit se extrage de la Petroșani, că cocsul pluș fier dă ori oțel ori fontă, nu mi-am bătut capul de unde provine mangalul. Google iar, mangal – rezultă definiția mangalului din dexonline.ro

Bine, bine, google mai zice și că mangalul, conform Wikipedia internațional este instalația atât de iubită pentru produsele rezultate cu denumirea de shashlik. Adică o formă primitivă a grătarului, de formă lunguiață, umplută cu cărbuni, pe care se prăjesc bucati de carne, spre deliciul sufletului și al papilelor gustative. Bucatile respective au diverse denumiri asociate de popoarele mapamondului unui preparat pe care nu-l bănuiam de colesterol înainte de așa-zisa Revoluție, pentru că nu știam de colesterol că există.

iar rezultatul folosirii mangalului, ca și cărbune, pe mangal, ca instalație de prăjit arată în mai multe locuri ale lumii ăsteia așa :

Deja îmi plouă în gură, privesc cu jind la imagini, mă bate gândul să organizez ceva de genul ăsta, cât mai repede, și-mi pică privirea pe o derivație de grătar, nici barbeque, nici de un fel reconoscibil de către cognitivul meu … și găsesc că oamenii, în preocuparea lor pentru mediu au dezvoltat, dar nu așa, pe genunchi, ci prin profesori de la MIT ( Massachusetts Institute of Technology) o alternativă nepoluantă la arderea combustibililor organici. Un grill solar, pe bune, ca și joaca cu lupa, plus că funcționează și noaptea, prin stocarea energiei termice în baterii de Nitrat de Litiu 🙂 – simplu, nu??? Îmi fac și eu, poimâine !

A-nebunit lumea, mai bine revin la Adi Hădean, uite dom’le unde ajungi pe internet, după 10 click-uri.