Ne-am jucat de-a strunjirea lemnului … de prun

Burebista a tăiat vița de vie, eu prunii, așa cum v-am povestit în articolul –Livada și prima mea drujba STIHL– și m-am ales cu vreo 20 de mc de lemn de prun, frasin, măr și păr. Ultimele două feluri destul de puține, dar prunul predomină. E verde cam tot bușteanul de acolo, deși nu aveau prea multă vlagă în ei pomii, mai ales că i-au ros bine de tot caprele în ultimi ani.

Recent am dat o tură pe-acolo și mânat de spusele lui Tibi, am tăiat 3 boci de lemn de prun, cum am văzut eu mai bun și mai curat. Tibi e prietenul meu și meșterul tâmplar care face minuni, pe proiecte la comandă, mai atipice. Birourile de bijutier sunt fabricate de el, cu aplecare și răbdare. Îi place să mai schimbe repertoriul din când în când, dar în același timp să rămână într-un raport profit/muncă decent, rentabil. Nu de puține ori i-am cerut să-mi calculeze prețuri pentru proiecte unicate și răspunsul a fost că nu se merită nici pentru el, nici pentru client. Uneori ceea ce nu putem face în fabrică, se poate produce la Tibi.

Ș-acum revenind la spusele lui Tibi, el s-a arătat foarte încântat de spuse mele cu lemnul de prun și crede că fibra este deosebită, cu un colorit neobișnuit, foarte frumos. Așa că joi seara, înainte de 1 mai muncitoresc, pe ceas de seară, ca să poată celebra în liniște omul, mă înfințez la el să ne jucăm de-a strungăria. Tibi nu-i meșter strungar, e tâmplar, face operațiuni la strung doar de musai, atunci când nu are încotro și nu se poate fofila. Strungul lui Tibi e recondiționat dintr-unul vechi de tot, la care i-a pus motor de hidrofor de 1,5 kW. Și l-a și prelungit să poată prelucra baluștrii de scară, plus că dălțile sunt nepereche, iar una e chiar din pilă polizată. Nevoia te învață, iar dacă produsul final este conform cu specificațiile, cui îi pasă cum arată scula așchietoare care l-a prelucrat? Tibi este un om foarte versatil care poate face din puțin ceea ce are nevoie. Cu bani e ușor de rezolvat, pe gratis și cu capul e mai greu 🙂

Din cei 3 bocuți de prun verde, ne-am pus să meșterim ceva, dar mărturisesc că abia după ce strungul se învârtea ne-am decis ce forme vor avea. Prima a iesit clepsidra din lemn, să îi vedem fibra la prun. Pentru că nu am curățat coaja, la început a fost destul de neplăcut, i-au sărit la Tibi bucăți de coajă în față.

Apoi am făcut conul din butucul cel mare, dar nu ne-am lămurit de la început ce formă să aibă, eu am început cu ideea de con și s-a transformat în pălărie de ciupercă pe parcurs. La sfârșit am făcut oul, dar și aici am început cu gândul la o minge de rugby. Formele nu au nici o utilitate directă, nici nu au fost imaginate cu vreun scop, ci doar am vrut să vedem textura fibrei de lemn de prun. La sfârșit am ajuns la concluzia că pe lungime este cea mai frumoasă, deci, daca materialul ar permite, ar trebui despicat trunchiul în două și strunjită o jumătate prinsă în strung pe o axă care pornește de la coajă spre centrul trunchiului.

Evident că în nici 24 de ore, pentru că lemnul era verde, au crăpat toate piesele. Mă bate gândul să aleg dintre bușteni bucățile cele mai frumoase, să le duc la gater pentru scândură și să o las o vreme la detensionat natural. Poate peste un an, doi, iese ceva piesă de mobilier frumoasă.

Întreg procesul m-a pus pe gânduri, am realizat că văzut la cald, la fața locului e puțin diferit de ce se vede pe Youtube, că strungul trebuie să fie performant, iar motorul de putere. Cu improvizațiile te descurci la nevoie dar nu faci artă, nici lucruri de mare finețe. Ne-am distrat ca doi copii de pierderea de vreme și de gândul că alergătura muncii pe bani ne oprește de la a mai crea, de la imaginație și inovație. Și cum din lene, adică pierdere de vreme, s-au născut 9 din 10 invenții pe lumea asta combinat cu zicala că cine muncește nu are timp să câștige, ne-am propus să mai căutăm cu tot dinadinsul, ori de câte ori avem ocazia momente din acestea de destindere.

O săptămână nebanuit de frumoasă vă doresc.