Măsuță de cafea din buștean natur

Un proiect mai vechi, de care mi-am amintit când răsfoiam arhiva de imagini se referă la o comandă pentru măsuțe de cafea fabricată din segment de trunchi de stejar, decojit, frezat în partea superioară pentru a se putea monta un blat de sticlă. Ideea este extrem de rustică, iar contextul amenajării trebuie să fie foarte bine gândit pentru a nu deveni Muzeul Satului, ci intenția de rustic să fie doar o conotație, o pată de culoare.

În fine, fabricarea acestui simplu obiect, s-a dovedit a fi cuiul lui Pepelea, adică timpul necesar manoperei și finisajului a fost extrem de lung și greu previzibil de a fi atât de migălos. Pare simplu, se îndepărtează coaja, apoi tăiere sus și jos în două planuri paralele plus frezarea adânciturii superioare. Credeți-mă că doar cine a făcut vreodată cu mâna lui poate înțelege. Greutatea medie este de 60-70 de kilograme și nu prea îți dă mâna să îl muți ușor de pe o parte pe alta. Iar după ce meșterești la 2-3 piese, te lasă puterile pentru întreaga zi.

A fost o comandă singulară, pe care am finalizat-o spre încântarea clientului extern, însă ne-am jurat în barbă că nu mai ne angajăm vreodată la așa ceva.

Am scris acest articol ca urmare a numeroaselor cereri primite de la cititori, potențiali beneficiari ai unor comenzi de acest gen. Oamenii s-au mirat când am refuzat să ne apucăm de așa ceva, cu fraze de genul – ”Doar 6 bucăți am nevoie … Ce are dom’le , e ușor, într-o zi le dai gata … Cât poate costa, ce naiba, e doar buștean.”    Ei bine, clientul extern a plătit mai bine de 100 de EURO pe fiecare bucată și a fost încântat, dorind să repete comanda. Și încă un detaliu, din procesul de ”fabricație” a făcut parte și o perioadă de o lună cât toate piesele de bustean natur au stat înșirate sub streașină să le ude ploaia bine, să crape lemnul, natural. Apoi au fost uscate la 8 % umiditate.

Pozele nu sunt foarte reușite, le-am făcut cu telefonul într-un moment la care am ridicat eu singur unul, ultimul, să-l pun în mașina mea. L-am depozitat acum 2 ani într-o magazie și încă nu m-a lăsat sufletul să-l mișc din loc. Fără doi oameni, n-aș recomanda nimănui să miște un buștean natur de acest fel din loc.

Mă mir pe zi ce trece despre cum am ajuns sa denumim mancare adevărata, mancare naturala, pielea naturala, așa că am ajuns să îi spun și eu bustean natur, să nu cumva să creadă cineva că un bustean natur poate fi altceva decât un trunchi de copac, din lemn de la Mama Natură. Că poate cine știe, oamenii își pot închipui că dacă nu scrii natur, e ceva imitație.

Doamne ferește, să nu ajungem să ne bucurăm că nu e din plastic.