Lemn și lapte – rezultatul este unt

Procesul separării prin agitație mecanică a laptelui, datorită compoziției, mai exact a grăsimilor din acesta, rezultă sub o formă solidă pe care o numim unt. Lemnul a fost materialul folosit pentru a face putini sau ciubere în care începând de la 1700 încoace se consemnează de către istoricii culinari procedeul de fabricare a untului. Astăzi, oameni de peste tot din lumea asta se miră și cumva redescoperă, datorită trendului de reîntoarcere la valorile tradiționale, procedee vechi de când lumea, printre care și acesta, și îi conferă o cu totul altă valoare.

Istoria ne arată că unt s-a făcut 250 de ani, prin același procedeu, neîmbunătățit decât odată cu Revoluția industrială. Îmbunătățirea constă în înlocuirea forței fizice a omului cu cea mecanică, reducându-se astfel timpul și crescând productivitatea. Laptele s-a separat în zer și unt și atunci, și acum, la fel de natural, cum a vrut Cel de Sus să lase pe pământ. Vaca a făcut și atunci și acum lapte la fel tot mestecănd iarbă și tot rumegând-o. Rezultatul a ceea ce nu producea lapte era tot balegă.

Astăzi privim prin curentele naturiste, vegane, bio/eco toate acestea cu alți ochi și scuturăm praful de pe ceea ce înaintașii noștri considerau banal. Ne bucurăm de gustul ca de la țară, ne re-aplecăm fruntea spre pământ, cum cânta bardul într-o melodie. Ne regăsim în istorie și căutăm să ne agățăm rădăcinile în principiile unor vremuri pe care acum 50 de ani ne doream să le lăsăm în urmă și să mergem spre … pfff … ”progres”.

Uite așa s-a făcut unt, prin separare mecanică, în putini sau butoaie de lemn, și la curtea Reginei Marelui Regat Britanic și în coliba răzeșului din Moldova.

Cu drag, de modă veche